revolta (&) tabu in metrou

Veneam obosita spre casa in aceasta seara cu vesnicul si binecuvantatul metrou. Imi las capul pe spate, si-mi ridic ochii. Citesc “iti sta bine cu acest ruj“. Zambesc. Apoi “Banii bagati in GENTI si PANTOFI sunt bine economisiti“. Ridic spranceana dreapta. Ho-paaaa, imi zic. M-am trezit pe loc si m-am pus pe citit mesajele care era puse pe manerele agatate de bara din metrou. Erau mesaje puse de revista Tabu si erau destul de numeroase. Din memorie mai citez “El nu are fantezii niciodata cu alte femei“, “Iti sta bine parul azi“, “Ai maini delicate (sau ceva de genul)”, “Bratele intinse te va face sa ai maini ca ale Madonnei“(care apropo, alaturi de Spice Girls sunt modelele promovate de postfeminism, concept creat de mass-media si “generalizat ca eticheta pt ceea ce mass-media considera ca ar fi tendinta miscarii femeilor” dupa valul II -M.Miroiu), etc.

Nimic deosebit la prima vedere. In josul fiecarui asemenea mesaj (mesaj menit sa faca sa se simta bine femeile care n-au bmw personal si merg cu transportul in comnun, sa zambeasca si sa se simta deosebite intreaga zi ), era scris cu mandrie “Am adunat tot ce-ti place sa citesti intr-o singura revista“.

Acestea fiind faptele, de unde apare atunci revolta mea? Ei bine, eu sustin in continuare faptul ca o femeie nu trebuie pacalita si indoctrinata sa-si “economiseasca” banii la zara pe genti si pantofi, nici sa fie fericita ca ii sta bine parul sau nuanta de ruj, sau sa i se spuna ca iubitul nu are fantezii cu altele. E ca si cum “asta vrei, asta iti vom spune si noi la nesfarsit”. Pai, nu putem sa permitem asemenea pacaleli doar pentru o falsa iluzie a unei bune-dispozitii. Pruteanu, om care de felul lui mi-e profund antipatic, spunea acum cativa ani ceva interesant referitor la manele. Manelele se vand pentru ca asta cere publicul, dar oare chiar e necesar, daca stim ca sunt inestetice si de proasta calitate, sa dam poporului manele non-stop? Daca am da mai multa muzica de calitate, aceasta s-ar face cunoscuta si poate ar creste si cererea de muzica de calitate.

Asta ma intreb si eu: daca femeile sunt slabe de spirit, daca femeile sunt frivole si usor de atras de reduceri si cumparaturi si fleacuri, chiar trebuie sa le invatam si sa le mentinem in acest stadiu? Ce ar fi daca n-am mai scrie atatea articole care sa tot invete cum sa se imbrace la birou fancy si cum sa fie in trend? Ce ar fi daca am tot sustine ca femeia are creier si ca poate face lucruri inteligente? Ce ar fi sa le spunem ca nu a fi fashin-icon atrage barbatii (doar pe cei frivoli, carora le place sa zburde din floare-in-floare)? Ce ar fi sa le spunem ca s-ar simti de mii de ori mai frumoase si mai apreciate daca s-ar implica in actiuni civice, decat sa-si dedice timpul cumparand haine dupa modele si culori in trend? Ce ar fi sa le spunem sa nu mai fie atat de atente cum merg si ca la un ruj inchis la culoare trebuie sa aiba dantura perfecta? Tind din ce in ce mai mult sa dau dreptate Aurei si teoriei sale precum ca o femeie pe tocuri gandeste mai putin fiindca mereu trebuie sa fie atenta pe unde merge, cum calca, cum se aseaza, etc.

Si de ce se merge de la premisa ca femeia TREBUIE sa fie cea frivola si mereu in garda sa nu-si piarda barbatul? Eu n-am vazut in nici o revista dedicata barbatilor modalitati de a face fericita o femeie, de a o intelege, de a-i oferi o noapte romantica, sau teste psihologice si nici nu le explica cum e cu depresia cum sa fii optimist si sa ai o fi fara stress la birou. Aceste caracteristici feminine si masculine atat de profund accentuate de aceste reviste nu sunt biologice, nu sunt in natura noastra, ci mostenite cultural. Altii ne-au invata sa fim asa. Si totusi, nu e rusinos sa tot privim femeia ca pe un animal fara capacitatea mintala de a se abtine de la shopping? Si daca barbatii nu au nevoie de asemenea sfaturi, DE CE NOI AVEM NEVOIE? Ei cum stiu sa fie in trend fara reviste de shopping???

Nu sustin ca femeia trebuie sa fie neepilata, nepieptanata, nefardata. Nu spun ca trebuie sa nu fie moderna si sa fie la moda. Dar sutin cu tarie ca nu aceasta trebuie sa fie preocuparea ei cotidiana. Nu pentru asta trebuie sa fie educata, nu pentru asta crescuta. Deasemenea mai sutin ca nu trebuie sa fie dependenta de nimic si nimeni: nici de sfaturile revistelor glossy, nici de un barbat. Trebuie sa fie cum sunt, sa nu le fie rusine daca intr-o zi au purtat o haina din colectia de anul trecut. O femeie trebuie sa gandeasca vertical, nu sa stea vertical pe pantofi din ultima moda. Sa nu-si doreasca sa tot citeasca sfaturi despre cum sa fii optimist, cum sa-ti impaci iubitul suparat, cum sa te placa boss-ul la job, nu sa completeze teste psihologice despre “cat de buna esti la pat?”, sa aiba o saptamana ratata ca nu are nu-stiu-ce articol vestimentar pe care revistele il anunta drept must-have.

Si mai mult si cel mai important: NU in moda trebuie sa concuram noi femeiele intre noi. Concurenta dintre noi trebuie sa fie intelecuala, sa dezbatem intre noi si probleme de interes public, sa lecturam, sa ne implicam, NU sa barfim si sa tot gandim ca suntem mai bune ca celelalte, ca uite ce fusta demodata are Xuleasca. Sa nu extindem si sa proclamam ca fiind al nostru un domeniu superficial care nu lasa nimic vizibil in urma lui (posibil doar ultima nota de parfum scoasa de Givenchi) si sa lasam spatiul public/ politic barbatilor, asa-numitului element activ. Sa iesim de sub denumirea rusinoasa de “element pasiv si emotional” si sa nu permitem sa fim momite cu asemenea mesaje. Nu le meritam, pentru ca meritam pur si simplu mai bun.

O revista pentru femei nu trebuie sa plece de la premisa ca femeile sunt slabe sau vulnerabile. Nici sa imbrace aceste caracteristici in haina valorilor femininatii, caci nu suntem date asa de natura, si sa le propagandeze cititoarelor. E pur si simplu gresit!