Vesela hotarare

Astazi m-am sfarmat ca o oglinda; cica sapte ani de ghinion. Numai ca eu nu cred in asa ceva… Deci astazi m-am spart ca o oglinda si mi-am vazut in cioburile ei naivitatea. Si m-am prins de par si cu cel mai stralucitor ciob m-am cipartit. Astazi, ciopartita si toata numai cioburi, mi-am dat seama ca nu se merita, chiar nu se merita nimic. Am fost parasita de lumina verde si mi-a fost adusa in schimb lumina rosie, sora ei. Si nu-mi place, ma oboseste rau!..Asa ca spun din nou,nu se merita nimic, nimic in afara de mine. Si am luat o decizie: de astazi eu sunt importanta pentru mine, de astazi imi voi darui ceea ce imi doresc si tot de astazi nu voi lasa pe nimeni sa ma inteleaga.

Tot ce scriu si spun e metafora cica. Si fiindca viata mea nu o pot desprinde de cuvant, atunci tot ce imi mai ramane de facut e sa imi iau metaforele si sa mi le lipesc adanc in piele cu lacrimi si cioburi si sa ma inchid aici, sub acest adapost, ca intr-un zid din spatele caruia sa pot fi EU fara teama de a-mi claustra trupul si sufletul in cifre. De acum imi construiesc un mormant in plin Bucuresti si
imi voi purta pe strazile-i sarcofagul meu de metafore, lacrimi si cioburi naive, fara ca cineva sa poate sti ce trista soarta mi-a stat pe frunte in aceasta dimineata aflata in plina noapte pentru a lua hotararea de a ma zidi de vie intr-o lume moarta.

Saturday September 23, 2006 - 02:33am (EEST)

Initial, acest post se numea “trista hotarare”, dar astazi am considerat oportun sa il numesc “vesela hotarare”. Pentru ca din acel moment in care am incheiat de scris acest post, mi-am ales o cale si un mod de a trai. Si nu regret nici o clipa ceea ce am devenit.