Faust si o dilema personala
… ma lupt impotriva cuvintelor obosite si a expresiilor fara relevanta, dar se pare ca uneori sunt prinsa in sistemul ce se numeste pentru cei mai multi “Realitate” si reusesc sa-mi insusesc pur si simplu un limbaj sec, unul de lemn in maniera postmoderna… O combinatie fatala petru un om care Cauta si Asteapta. Asta se pare ca e unul din riscurile pe care trebuie sa mi le asum daca voi dori o cariera in st. politice…se pare ca aici nu ai voie sa visezi…
Uneori am senzatia ca lumea orweliana din “1984″ nu s-a sfarsit, ca exista in ea ceva universal: autocenzura. Si nu ma refer la acea autocenzura de bun simt, acea autocenzura care sa te protejeze de anumite riscuri, nici la cea menita a te ajuta ca urci ierarhii. Ma refer la acea autocenzura care trebuie sa ti-o aplici pentru a intra in sistem si pentru a ramane acolo, mai grav, pentru a comunica cu oamenii. Ai voie, ti se permite sa visezi doar acasa, in pat, cand privesti tavanul alb… Cand iesi pe usa casei, trebuie sa iti iei masca, trebuie sa te conformezi, sa zambesti, sa vorbesti ca ceilalti pentru a fi inteles. Nu exista o represiune ca cea a securitatii daca nu te supui, dar exista o represiune a oamenilor care merg alaturi de tine pe strada. E ciudat, din perspectiva asta comunismul, a scos la iveala si a dat frau liber unor instincte aminalice, dar caracteristic umane.
Scrisesem un proiect pt un curs de istoria gandirii si am ajunsesem la o concluzie: comunismul nu e asa utopic pana la urma, a esuat poate in dorinta lui de a aduce Raiul pe pamant si de a implementa egaliatatea perfecta, dar a reusit cu succes un lucru: transformarea omului in Omul Nou, omul supus stereotipurilor si limbajului de lemn. Ultimele saptamani mi-au confirmat acest lucru. Am lucrat intr-un astfel de mediu si se pare ca e contagios. Va trebui sa fiu vigilenta…
Ma simt ca Faust, pe punctul de a-si vinde sufletul (visele) diavolului (societatea)…
Sunday September 24, 2006 - 02:58am
Inca ma pastrez vigilenta. Prefer sa fiu o trasnita decat o conformista in ochii celor de pe strada si ai celor care s-au maturizat si au uitat cat de minunat poate fi sa te dai rostogol in iarba!
