Epilog deschis spre fericire

Dimineata asta se trezi singura. Isi trase pernuta la piept si ramase ea cu gandurile ei intr-o camera alba. Fereastra era deschisa.Pesemne o lasase el inainte de a pleca. In camera se facuse frig, septembrie e la sfarsit. Ea insa isi zambi amintindu-si de chipul lui mereu mirat in fata
cuvintelor sale. Ii era drag , si cuvintele lui atat de dure si reale si asezate in propozitii logice o limpezeau si ii faceau bine. Se intoarse cu un zambet larg si sincer cu fata spre tavanul alb si isi spuse ca ii este bine. Se simtea bine. Isi aminti de ea, de ea cea de dinainte de a-l fi intalnit. E totul nergu in amintirea aceea, incerca sa caute ceva frumos, se incrunta, isi chinui retina sa gaseasca ceva, insa nimic . Acum insa, simpla zi de ieri ii apare plina de lumina si plina de chipul lui . Viata ii pare insorita ca atunci cand era copila, cand totul era ilogic si cutremurele de pamant erau provocate de roboti uriasi. Chicoti si-si trase cearsaful alb peste cap. Se inchise intr-un cocon al fericirii si al luminii si se simtea confortabil.
El era plecat , ea insa mai lenevi zece minute inainte de a se ridica pentru cafea. Iubea diminetile care incepeau cu o cafea neagra si aromata. Se simtea incoerenta si mica si ii venea sa rada intr-una. Un zambet i se rastigni de chip si o chinuia cu fericire, iar ea, plina de masochism, nici ca voia sa inceteze aceasta continua tortura a iubirii.
Se intinse in patul mare si alb si se pisici si casca si se freca la ochi si chicoti dandu-si seama cat e de copila . La urma urmei timpul niciodata nu trece, mereu e acelasi. Mereu un cerc si doar cate o intrebare, cate un raspuns mai indraznesc sa ii tulbure cursivitatea: “Ma iubesti ?” , “Da”.

EPILOG
- Ti-am spus azi ca esti frumoasa?…o intreba el
- Nu, spuse ea zambind , dandu-si parul peste cap.
- Sa-mi amintesti sa-ti spun, si o saruta.
Ea se lasa pe spate si rase.

Thursday September 28, 2006 - 09:46pm