Viata din inauntru

Se intoarse tacuta acasa. Stia ca in cateva clipe el va veni in urma ei. Ii va zambi, poate, si o va lua in brate sa o sarute. Isi va arunca servieta pe masa din bucatarie si se va aseza pe scaun sa-i povesteasca cum i-a fost ziua. O va intreba daca a gatit ceva sau vor comanda o pizza. Stia tot ce va urma. Il stia atat de bine. Ii stia ambitiile si visele si ii stia teama. Ea se cutremura. Nu ii putea face asta. El era fericit, iar ea isi dorea sa plece. Departe. Nu o putea face insa. Era legata de el, nu il putea lasa. Prea legata…

Isi scoase usor sacoul si isi arunca pantofii care au facut zgomot pe parchet. Ea tresarise. Se simtea grea si vinovata. Ii venea sa planga. Se indreapta spre baie si se incuie inauntru. Dadu drumul apei fierbiniti sa umple cada. Isi lasa rand pe rand hainele si intra in apa . Inchise ochii si se relaxa. Isi propuse sa ramana cat mai mult timp in baie. Auzi cheia rasucindu-se in usa. Apoi usa deschizandu-se. Ii auzi servieta trantita pe masa din bucatarie si fosnetul sacoului ce se dezlipea de trupul lui. “Tia?” Ea stranse ochii. Isi tinu respiratia. Realiza ca o frige corpul. Apa devene din ce in ce mai fierbinte, gandi. “Esti in baie?” Il auzea vorbind de dincolo de usa si isi spuse ca trebuie sa ii raspunda. Isi forta gura sa o asculte. Insa nici un sunet nu ii iesi. “Sa comand o pizza? Ca nu mai avem nimic in frigider”. Inima i se stranse. Il stia atat de bine! Cum sa ii faca asta? “Tia, esti bine?…” Totul devenise fierbinte. Aburii o sufocau. Apa incepu sa curga cascade din cada si sa se reverse pe gresie. “Tia?! Ce se intampla? Tia!”..Ea respira adanc si se ridica privind printre aburi usa a carei clanta era puternic lovita de mana lui. “Nimic, dragule. Nimic. Fac o baie. Nu te-am auzit din pricina apei.”, isi auzi vocea. Se mira de puterea aceea nevazuta care o ajuta sa raspunda cu atata naturalete. Se apleca si inchise apa. Lua prosopul si isi sterse trupul ud si fierbinte. Isi infasura tandru pantecul cu bratele. “Te iubesc. Eu te iubesc.” sopti si, infasurandu-se in halat iesi. “Esti bine?” o intreba el stangand-o la piept “Esti cam palida.” Ea zambi. “Nu am nimic, e de la apa fierbinte, cred.”

El adormi repede. Ea ramase in bratele lui si ii asculta respiratia. Arata atat de linistit si fara griji, isi spuse. Stia insa de acum ce avea de facut. Il iubea mult, prea mult poate, dar orele erau deja prea scurte pentru el ca ea sa i le consume cu acest sentiment care incepea sa i se concretizeze in pantec, cu acest sentiment care avea deja o inima formata. Stia ce are de facut. Stia ca ii va fi greu, dar avea unde sa plece: departe de iubirea lui. Plangea tacut si isi mangaie cu mana stanga pantecul. Va alege pe cel in care se va reuni totul. Va alege ceea ce prinde viata in ea, va alege sa ii pastreze astfel pentru totdeauna iubirea si privirea. El nu ar intelege si nu ar iubi ceea ce urma sa se nasca. Nu il dorea. Cel mai bine era sa plece. Isi repeta intr-una acest lucru si stangea din pleoape ca si cum din intunericul camerei ar fi venit amenintarea. Se desprinse usor de pieptul lui si se ridica la marginea patului. Statea imbratisata in propriile-i brate. “Pentru tine fac asta, sa tii minte” , sopti ea nenascutului. Se ridica, il saruta pe frunte si iesi pe varfuri din camera. Inchise usa plangand. Viata incepea sa prinda aripi in fiinta ei.

Thursday October 5, 2006 - 08:56pm (EEST)