Moartea Siervei Maria de Todos Los Angelos*

Fereastra se sparse cu zgomot si fluturii albastri au navalit in camera, acoperind-o, infasurand-o in praf albastru si cuvintele incepura sa ii tasneasca pe buze cu viteza luminii rosii ce ii curgea din creier in inima si din inima in talpi. Si totul se invartea si lumea era toata un praf albastru stralucitor si camera era rotunda si nu mai distingea tavanul de pat si patul de mana ei dreapta si obiectele zburau si ea zbura odata cu ele si zgomotul sticlei sparte ii persista in urechi si irisul ochilor o data negri au devenit albastri ca oceanul Tahuantinsuyu , oceanul visurilor ei, oceanul zeilor. Aripile lor o loveau si fata ii devenise albastra si simtea praful cum ii intra pe nari, cum ii patrunde in sange cum devine o fiinta cu totul nou, plina de aceasta culoare vie, azurie, cum cuvintele se puteau atinge si cum aruncate aerului ele se materializau in litere mari din praf de fluture, cum aceste lietere prindeau aripi si zburau spre fereastra sparta si cum se lipeau de alti oameni si cum spargeau ferestrele celor ce dormeau linistiti in acest miez de noapte fantastic. Si ea dadea din brate, si le deschidea larg primind stolul de flururi si lovindu-i apoi cu furie salbatica. Radea si auzea ecoul vocii sale dincolo de fereastra pe care entuziasmul zburatorilor albastri o sparsesera. Parul ei negru se colora si crestea dinspre varfuri spre radacini, si, cand totul se terminase si fluturii parasisera camera obositi si cu aripile sfasiate si sangerande ea ramase singura si albastra in fata oglinzii.

Stia acum ca putea atinge cu degetele orice ii iesea in cale pentru a scrie pe acel ceva romanul vietii ei. Stia asta si stia ca El e dincolo de peretii astia si ca doar astepta cartea vietii ei pentru a o intalni. Ea stia ca el astepata o ploaie pe care o visase intr-o dimineata. Barbatul pe care il va auzi spunand “Pana la urma a plouat ploaia care imi place mie” va fi el. Sierva Maria de Todos Los Angeles isi atinse parul albastru si lung pana dincolo de brau si incepu sa muste cu dezgust intai, si apoi din ce in ce mai infometata din el . Stia ca atunci cand nu va gasi cuvantul potrivit nu va trebui decat sa manance si sa suga substanta din parul ei cel albastru care ii reinvia din ce in ce mai stralucitor la fel ca o pasare phoenix a oceanelor.

Isi lua creionul si porni pe strazi iesind din camera pe fereastra sparta de fluturi. Incepu sa isi scrie cartea cu cuvinte formate din aer si din respiratie pe intinsul cerului negru si instelat, cand se opri brusc simtind mirosul pamantului uscat de seceta ce nu parasise insula de 7 ani. Stia ca el isi astepta ploaia, asa ca impinsa de o iubire cum numai nebunii pot atinge, Sierva Maria de Todos Los Angeles se tranti la pamant si isi scrijeli cu creionul venele mainii stangi udand pamantul cu sangele ei pentru a simti pentru o clipa mirosul humei de dupa ploaie, ploaia mult asteptata de el. Isi manji cu pamantul inmuiat de sange trupul ei albastru si porni mai departe : cu mana dreapta scriindu-si cartea pe cer si cu mana stanga mancand un bulgare din pamantul inrosit si sarat. Seceta o usca si aburii cerului ce ii dorea in nari nu apareau. Ploaia era departe si la fel si el. Isi infipse creionul in vena deschisa si cu sange scrise pe cer Sa fie ploaie , insa ploaia nu se grabea sa se iveasca. Atunci isi spuse ca trebuie mai mult sange, atat de mult sa curga incat sa faca norii sa apara si sa planga de mila ei cu apa sarata si sa ii umple venele la loc. Trebuia sa se dea pamantului pentru a-l avea, trebuia sa-si fie victima ci calau pentru a chema jumatatea, pentru a intregi iubirea. Pentru ca Sierva Maria de Todos Los Angeles stia ca iubirea e precum oceanul Tahuantinsuyu: nu poate deveni deplina decat in momentul in care a inghitit totul in cale, pana si pamantul, pana si trupurile. Isi plimba trupul albastru si mana sangeranda udand pamanul in urma asteptarii implinirii iubirii sale. Semana sange in pamant pentru a culege iubire, plangand lacrimi albastre-cristalin si sangerand rosu rubiniu. Sierva Maria de Todos Los Angeles mergea pe pamantul crapat si insetat, si viata i se scurgea in el recladind conducta primordiala a jertfei si a inimii daruita in pocal zeului mortii Ahpuch. Stia ca se sfarsea de aceea, cu ultimele forte mazgalea in nestire cerul si aerul cu praf albastru de aripi de fluturi. Un fluture cu aripile zdrentuite ii asezase pe buze un zambet, milostivindu-se de chinul si incapatanarea ei de a cauta intregirea unui sentiment inuman si infinit. Cel putin acum oamenii ce ii vor intalni trupul neinsufletit vor crede ca a murit fericita.

A doua zi Sierva Maria de Todos Los Angeles a fost gasita moarta, cu parul si pielea albe ca zapada ce nu o vazuse niciodata si cu venele mainii stangi desfacute. Numai ca, spre mirarea trecatorilor si a autoritatilor, din vene nu ii curgea sange, ci apa sarata din oceanul cu miros divin, Tahuantinsuyu . Intreg orasul se umplu de acest parfum ivit din trupul ei neinsufletit, iar aerul tot deveni albastru azuriu, incat parea ca oceanul s-a ridicat deasupra micii insule si a inlocuit cerul , iar oamenii sunt pesti si respira apa. Apoi, dintr-o data, fluturi mii, toti cu aripi uscate si innegrite, au aparut tragand dupa ei nori plini cu ploaie. Atunci, din spatele multimii de curiosi, un barbat rosti “Pana la urma va plouat ploaia care imi place mie”, si trecu mai departe zambind si umplandu-si pieptul cu aer albastru. Multi ar fi jurat ca in acel moment chipul Siervei Maria de Todos Los Angeles a luat pentru o clipa culoarea oceanului Tahuantinsuyu si ca si-a luminat fata cu cel mai frumos zambet vazut vreodata de un muritor. Din cer incepura a cadea picuri care adunau in calea lor praful cel albastru si sclipitor, imbracand intreaga insula in culoarea de doliu al Siervei Maria de Todos Los Angeles, in timp ce miile de fluturi cu aripile sfaramate pornira pe urmele barbatului fericit ca ploua ploaia lui, recapatandu-si cu cat se apropiau de el acel albastru puternic cu care sparsesera fereastra ei cu o seara inainte. Din spatele ploii, zambetul ucis de prea multa dragoste al Siervei Maria de Todos Los Angeles se ridica deasupra insulei Collasuyu.

*numele Sierva Maria de Todos Los Angeles este preluat din cartea lui G.Marquez “Despre dragoste si alti demoni”

Monday October 16, 2006 - 11:49pm (EEST)

a fost un post necesar. cartea a fost citita cu cativa ani inainte, iar ceea ce e scris, nu are legatura cu ea. pur si simplu m-am lasat dusa de fascinatia numelui…e un post drag mie tare de tot.