Nu-i usor. Sa fii, sa mergi, sa zambesti, sa te trezesti, sa plangi, sa crezi, sa muncesti, sa speri, sa stai, sa dormi, sa vorbesti, sa te misti, sa minti. Nu-i usor.
Am cazut. Si m-am julit. Si nu mai aveam 3 ani si nici sortuletul acela rosu cu buline albe plin cu capsuni de la Nana. Si m-a durut. Si am vrut sa plang sa auda toti. Sa vina sa ma ridice, sa ma compatimeasca, sa planga cu mine. Mi-am dorit ca durerea mea sa fie auzita. Sa nu ma simt si singura si ranita. Insa am cazut si am tacut. Am inghitit lacrimile alea si am ramas ca un caine la marginea soselei, lingandu-mi ranile.
…
Candva parca si filmele erau mai bune. Si cartile si muzica. Si ma tot agit sa imi gasesc obsesii noi, insa nu visez decat barbati necunoscuti. Si as mai bea o vodca. Si as mai face o pirueta. Si m-as intinde pe bar ca betivanii si as anunta ca o regina ce sunt ca eu nu mai plec niciodata de acolo. Mi-as construi regat intr-un tufis si m-as inghesui acolo cu tot cu beibi. Si n-as avea nevoie de nimeni. As fi eu cu frunzele si cu beibi mai verde ca niciodata si mai fraged ca o cireasa de mai.
…
Si ti-as mai spune cand nu mi-e usor sa imi iei inima si sa o pui pe scaunul din dreapta si sa ma duci prin lume, prin lumi. Sa pui sa imi cante Janis Joplin tare si sa deschizi geamul sa intre petale de cais peste noi. Si sa conduci cu viteza si sa fii cel mai bun prieten al meu de pe acel drum. Si ti-as spune mereu, in fiece dimineata sa imi iei la plimbare inima ca si cum ai plimba catelul ce nu-l avem. Sa o hranesti, sa o speli si sa o duci in parc ca pe un copil nenascut. Te-as lasa chiar sa o avortezi, daca inima mea din pantecul tau ti-ar stanjeni respiratia. Ti-as mai spune ca o poti face accesoriu pe care sa il porti in piept sau pe care sa il pui in parul iubitei tale. Cu inima mea poti face orice. Chiar si tocanita cu ardei copti. Chiar si plata pentru femeia aceea de pe maginea soselei care nu poarta chiloti pe sub rochie.
…
Nu-i usor. Nu-i usor sa fii. Sa accepti. Sa inghiti. Sa spui adevarul. Nu-i usor. Doar ca viata pare mai roz ca moartea. Doar ca Metallica inca face sa vibreze ceva in tine. Doar ca totul se invarte si mereu gasesti ceva pentru care sa fii. Si atunci stii ca nu-i usor. Dar de aici incolo incepe sa iti placa. Sa iti placa sa fii. Sa accepti. Sa inghiti. Sa spui adevarul.