ok, gen

totul e ok. am doua maini. doua picioare. un cap. merg, beau cafea, pot zambi. e ok. cat inca exist, exista rezolvare.

doar ca uneori se pierd lucruri in existenta aceasta. si te trezesti ca stai la tigara cu o fiinta absolut adorabila de care te lega o prietenie cvasi-sentimentalista. si parca semanati. si parca erati maria-mirabela. si erati simpatice fara ca macar sa va fi straduit. doar ca acum nu mai ai ce sa ii spui. nu mai are ce sa iti spuna. ca si cum cuvintele se evapora daca le tii prea mult in tine. ca si cum gandurile nu vi se mai leaga. ca si cum intr-o dimineata te trezesti si nu mai esti printesa.

sunt lucruri naturale si sunt lucruri create. prietenia e naturala. nu se forteaza. doar ca uneori ea pleaca asa cum a venit. si simti diferenta in ochii oamenilor ce credeai ca vor fi in tine mereu. vezi ca nu mai luceste nimic. vezi ca privirile se pironesc in pamant. zambetele sunt trase de un muschi. prietenia devine anatomie: muschi pusi in miscare din obisnuinta, imbratisari si gesturi dragastoase. corpul nu stie ce sufletul stie. ca tunetul, acesta reactioneaza mai tarziu. corpul afla mai peste 5 minute cum sta treaba, ca o prietenie care se duce provoaca frig. ca atunci ca parasesti un iubit. sufletul stie ca-i gata, doar corpul inca mai cauta in pat o imbratisare…el mereu ramane in urma…

dar e ok. tu zambesti. ea zambeste. el zambeste. avem doua maini. doua picioare. si cate un cap. e de bine. e ok. cat timp existam vom reusi sa ne gasim alti oameni cu care sa impartim acelasi cuvant ca pe aceeasi perna. si atunci vom avea ce sa ne spunem. pana atunci trebuie sa continuam sa mergem, sa bem cafea, sa zambim. cat timp existam e ok, gen…

picked me

Like an apple on a tree
Hiding out behind the leaves
I was difficult to reach
But you picked me

candva ascultam muzica mai buna. citeam carti mai bune. credeam in lucruri mai bune. acum tot ce fac e doar pentru a imi pastra normalitatea. si sanatatea. si nu mai pun etichete, pentru ca nu vreau sa imi fie puse mie etichete. nu ma mai complic sa fac bine doar pentru ca X,Y si Z spun ca acel bine e bun. nu mai ascult de critici. nimeni nu stie nimic despre nimeni. si nu mai vreau pareri avizate inainte de a cumpara o carte, de a urmari un film. vreau sa fiu lasata in pace de toate vocile acestea a unor oameni necunoscuti, a unor oameni deja decedati. nu mai vreau platon si beauvoir. sa lasam mortii cu mortii si viii cu iubirile lor. eu cu tine.

si vorbeam candva de alegeri. alegeri din acelea importante precum eu te-am ales pe tine si tu pe mine. nu ce conexiune de internet sa iti pui. si ma gandeam aseara cand veneam pe aleile astea intunecate si aveam muzica la maxim in casti sa nu aud cainii latrand, ma gandeam ca tu m-ai ales pana la urma. si ca sunt fericita cu alegerea ce ai facut-o. si ma miram, si ma intrebam: daca eu aleg ceva, acel lucru devine automat al meu? acel lucru devine fericit ca e al meu? alegerea aduce fericire doar cand e impartasita. secretul e ca acei doi oameni sa se aleaga impreuna. ca si cum dau amandoi cortina la o parte si se privesc in ochi in acelasi timp. presupun ca de aceea iubirea e magica, are ceva de teatru si vis in ea. are ceva din euforia unui public ce aplauda extaziat. si tu m-ai ales. si e de bine, pentru ca acelasi lucru am facut si eu.

si totusi, oare care ne e normalitatea, care ne e esenta. ce vrem cu adevarat si care ne sunt prioritatile. acestea sunt intrebari, dar sunt prea cunfuza sa cred cu adevarat ca ele sunt intrebari si nu afirmatii.

clei

am mintea imbibata in clei. dar sunt ok si acasa imi prieste. candva imi voi aduna coerenta sub teasta si voi scrie din nou.
anul 2009 nu este anul meu.