ba-loa-ne

si cand voi fi mare si voi avea bani multi imi voi cumpara baloane si imi voi lega cate unul de fiecare fir de par. ca sa pot zbura spre tine ca un curcubeu.

plu-ti-re

si m-as arunca de pe intercontinental numai sa arat lumii ca iubirea ta ma face sa plutesc.

note to mysef

- sa nu ma mai sui niciodata cu picioarele pe toaletele publice ca sa vad ce e dincolo de perete. s-ar putea sa alunec si sa raman suspendata acolo.

- sa nu mai cred niciodata ce spun fetele de la call-center-uri. s-ar putea sa imi dea informatii gresite gen, ghiseul e deschis pana la ora 18 sambata si el de fapt sa fie inchis in weekend.

- sa nu mai raman pe baricade in RATB cand mi se face cald si sete. s-ar putea sa lesin.

- sa nu mai alerg pe scari dupa ce am iesit de la dus. s-ar putea sa alunec si sa cad. ceea ce ar fi dureros evident.

- sa nu ma mai incred niciodata in tehnologie, e prea sensibilioasa la dintii de motan. s-ar putea ca pisica sa roada un cablu si sa ramai fara laptop de exemplu.

- sa nu mai beau salitos cu paiul. exista sanse sa cad intre burdura si taxi.

- sa nu mai spun niciodata, pana diseara rezolv X problema pentru ca intotdeauna fraza aceasta minune aliniaza prost planetele pentru mine. gen: lesin, cad cu liftul, ma calca masina, raman incuiata in casa. gen, lucuri obisnuite care ma impiedica sa ma tin de cuvant. gen, nimeni nu te crede.

- si cel mai important: sa nu mai spun niciodata ca iubirea la distanta nu ma sperie. pentru ca s-ar putea sa fac atacuri de dor fix in mijlocul noptii, la 500 de km departe de tine.

Muierea Gaga!

She’s a lady. A rock star lady!

Si mai mult decat atat imi place cum trateaza anumite chestiuni legate de comunitatea gay, sexualitate si statutul femeii. Pacat ca refuza sa isi spuna feminista. La urma urmei pentru femei ca ea trebuie inventat un nou curent, o noua ideologie.

Urmariti raspunsul de la min 1.40. Geniala. N-as fi putut sa o spun mai bine.

Sliimy

Pentru ca e colorat si vesel. Pentru ca il continua pe Mika. Pentru ca schimba ceva in cafeaua mea de dupa-amiaza cand il ascult. Pentru ca ma face sa bat vesela din picior si sa repet cu incapatanare “dragalas, Dragalas, DRA-GA-LAS”.

despre lucruri marunte…

…precum a fi.

Mi se spune aiurita. Oamenii din jur, nici macar mama, nu inteleg cum de am putut eu supravietui pana acuma asa de una singura la cat de ametita sunt. Si totusi eu sunt bine merci. Mai avem cate o depresie, asa cum e la moda printre muierile moderne. No, conflicte, ce sa-i faci? Si ceva porniri artistice cu tente masochiste daca doresti sa tii inspiratiunea in brate. Si totusi nu mi-as da viata pentru ordine, legi si reguli. Doar haosul creaza, ordinea cimenteaza. Iar eu cu capul meu, consider ca viata e prea scurta pentru a-mi cimenta ideile, pentru a ma lega cu lanturi de picioare. Totul trebuie sa zboare, sa se modifice, sa creasca sau sa dispara. Asa s-a facut lumea.

Si da, nu-mi place ca sunt trecuta in certificat drept “F”. Am fost bagata intr-un borcan in care poate nu as fi vrut sa fiu. Un f pe care trebuie sa il bifez pe orice act, cerere sau document. Conteaza atat de mult daca sunt f sau m? In functie de asta ma pot privi oamenii in ochi si sa ma placa sau sa ma accepte? Acest F troneaza greu asupra capului meu. Mi-a adus o multime de sprancene incruntate in momentul in care ma imbrac sau iau o decizie proprie si personala pe care oamenii “normali”, strajerii acestei stari de a fi, nu o considerau oportuna statutului meu de F. Si e bullshit. Chiar e. E un construct social ca acela de clasa sau rasa. Ca F mi-o iau in barba. In multe decizii. Multe hotarari. Ca F sau ca M orice om trece prin faze critice. Pentru ca de multe ori dorintele tale contravin acestei catalogari facuta la nastere.

In orice caz, Samantha Jones a spus-o mai bine:
Wake up. It’s 2000. The new millennium won’t be about sexual labels. It’ll be about sexual expression. It won’t matter if you’re sleeping with men or women. It’ll be about sleeping with individuals…Soon, everyone will be
pansexual. It won’t matter if you’re gay or straight.’
Samantha Jones
…prin urmare, daca tot vorbim despre lucruri marunte, eu visez la lumea asta.

Daca si tu.

Si nu as avea probleme sa ma mut intr-o tara comunista.
pentru tine.

Si nu as avea probleme sa fug de inchizitie.
pentru tine.

Si nu as avea probleme daca ar disparea apa din lume.
daca mi-ai ramane tu.

Si nu as avea probleme daca poetii ar fi pe cale de disparitie.
daca mi-ai ramane tu.

Si nu m-as ingrijora daca Dumnezeu ar spune ca e Sfarsitul Lumii.
daca ai muri cu mine.

As face toate aceastea. Numai sa stiu ca si tu le-ai face pentru mine.
Atat.

NEatitudine

Lumea e uneori un loc imoral. Gresit. Fara principii.
Ce faci cand vezi ca lumea e un astfel de loc?
Nimic. Doar privesti. Eventual plangi.

Acum 4 zile. Statia Charles DeGaulles. Un grup de 3 femei (la 30 de ani, muncitoare). Un caine vagabond. Destul de tinerel, cam la 9-10 luni, talie mare. O femeie din acel grup arunca o bucata de covrig cainelui, foarte mica, marunta. Cainele nu o ia. Femeia se uita la el si il cheama, stand cu mana intinsa ca si cum ar dori sa il mangaie. Eu ma gandesc zambind, ce frumos e cand oamenii sunt prieteni cu animalele. El se apropie dand din coada. Apoi aud o plesnitura cu toate ca avem castile in urechi. Femeia a plesnit cainele peste bot puternic. Prea puternic. Rade badaran spre celelalte 2 “colege”: “Eu pot manca covrigi, da’ el nu, nu?”. Rade pe seama intamplarii cel putin 10 minute.

Ce am facut eu? Nimic. Mi-as fi dorit sa am 1,90 si 100 de kile sa ma duc sa ii dau si eu una peste bot. Asa cum ar fi meritat. Asa poate ar fi inteles si ea o clipa surpriza, dazamagirea si durerea din ochii acelui catel. Limita trupului meu a fost si limita mea. Pentru ca nu mi-am dorit atunci sa ii vorbesc. Sa ii explic. Nu. Am dorit sa o lovesc puternic. Sa o umilesc. Sa o doara. Si am aruncat blesteme in gand. Sa o calce masina. Sa o bata barbatul. Nu m-am simtit mai bine, dar nici necrestina n-am fost. Unii oameni invata sa fie oameni doar cu bata. Am tremurat si am plans in autobuz pana acasa. Dar nu am rezolvat nimic. Cainele a fugit, n-am apucat sa ii dau macar mangaierea dupa care a intins el boticul catre acea femeie. Si apoi ne mai miram ca ne musca cainii pe strada. Ca sar la oameni. Am ajuns la concluzia ca meritam asta din partea lor. Ne-am batut joc de ei si i-am lasat pe strada, ne batem joc in continuare de ei, ii lovim si ii gonim. Cand voi fi muscata vreodata de vreun caine, n-am sa injur cainele, ci pe omul care a lovit candva acel suflet.

In acea seara am aflat ca lacrimile si mila si parerea de rau nu schimba lumea. Nu-s destul.