slide

da, am crescut. te poti uita la mine si poti vedea cearcane de la cafea si tutun si nopti pierdute. te poti uita la mine si chiar poti vedea mama viitorilor tai copii. sunt mare.

te poti uita la mine si poti sa imi vorbesti lucruri serioase. facturi si deadlineuri, planuri de nunta si planuri de achizitii. stiu de toate acum. stiu la ce e bun un prezervativ si stiu statistici cu mame adolescente. le stiu pentru ca sunt mare. si daca sunt mare ma simt detasata de probleme pe care nu mai am cum sa le am. cum ar fi un copil la 16 ani. mie nu mai are cum sa mi se intample.

dar mie mi se poate intampla sa ma indragostesc lulea de tine dimineata la cafea. si mi se poate intampla sa imi stric o zi insorita pentru ca nu-mi place cum imi sta parul. si mi se poate intampla sa ma pierd pe undeva in timpul acela scurt in care astept metroul la Romana.

si da, ma pierd des. ma las pierduta pentru ca nu imi place unde am ajuns. sau imi place, doar ca mi-e dor de lucruri de demult. si mi-e dor sa ma trezesc dimineata si singura mea grija, singura mea grija, realmente, sa fie durerea din genunchii juliti ieri la joaca cand ma fugarea vecinul de la doi si am cazut. sau papusa din vitrina si cautarea unor maniere prin care sa o conving pe mama ca eu fara papusa aceea nu mai pot trai, nu mai pot creste mare si nu mai pot zambi. sau metode prin care sa fur clestisori de rufe din balconul mamei ca sa imi fac cort in spatele blocului cu Oana si Ana. sau cum sa fac rost de adresa lui leonardo dicaprio ca sa ii scriu cat de mult si diferit il iubesc eu fata de celelalte fete din lumea asta. sau cum sa o pacalesc pe bunica sa nu imi dea de mancare, pentru ca detest sa mananc.

si uite asa, undeva intre doua statii de metrou imi vin toate aceste griji in inima si contrar grijilor actuale, ma fac sa zambesc. fac ca tot ce-i colorat sa para mai roz decat e.

si da, sunt mare. si sunt a ta. si tot ce vreau e sa nu fii idiot. sa nu fii fraier si sa te uiti la genunchii mei. pentru ca acolo inca se mai vad urmele juliturilor…si acum hai sa vedem cand ne putem programa primul nostru copil.

am doar saispe ani

Azi a fost o zi altfel. Nu ca as fi facut ceva deosebit, dar am reusit sa ies din casa si sa nu mai stau cu patura in cap sa ma bocesc. De aceea e altfel. Si ma simt vesela, nu fericita, ci vesela ca in sfarsit lucrurile par mai luminoase, chiar daca sunt in acelasi stadiu ca si ieri si nimic nu s-a schimbat propriu zis.

- ieri n-am facut nimica. stat in pat, bocit, boborosit si fumat cu alexandra.
- am intarziat cu materialele pentru revista si i-am facut lu Dudulina cel putin un fir alb
- am cel mai misto logodnic ever.
- am rezolvat probleme de morala si nu mi se mai pare nimica dubios sa iubesti mai multi oameni de o data (am zis sa iubesti, nu sa faci sex).
- m-am gandit bine si mi-am dat seama ca nu e nimica anormal sa te casatoresti cu omul cu care la 75 de ani te vei tine de mana in parc si iti face in mod constant inima sa tresalte cand intra in camera.
- am vorbit cu persoane dragi si am barfit un ex cu fata care fusese inaintea mea cu el. si nu m-am simtit oribil, ba ca am ras de m-am prapadit.
- si apoi va veni Pat si va sta 4 zile. si vom sarbatori un an de cand ne-am cunoscut si vom bea cafea si ne vom incarca cu cele mai frumoase emotii si vom ajunge sa scuipam curcubee.
- maine merg la nunta lu’ aia mica, Violeta si o sa fiu fata care va boci de emotie undeva in spate.
- in ianuarie tot asta mica, o va naste pe Eva, mica printesa mult asteptata. si o sa cumpar rochite cu volanase.
- am cel mai dragalas logodnic care imi trimite ciocolata la pachet.
- trec prin perioada Dresden Dolls. AGAIN!
- Andre aia mica zice ca inca sunt luxury si eu o iubesc tare chiar de-s porc si nu dau semne de viata cu mileniile
- alexandra zice sa ne apucam sa decoram camera cu flori pop-art ca Andy Warhol, numai ca nu o sa o avem pe Marilyn, ci buburuze, libelule si fluturi. Si ne vom face un colt de gradina in coltul camerei.
- azi e o zi faina pentru ca Dudulina arata foarte bine si nici ca stie.
- am vb cu alex si dupa ce mi-am cumparat Slam am ajuns la concluzia ca ne vom face in fiecare luna un fond de carti si ne vom face o biblioteca a noasta cu carti desucheate/ deocheate/ abstracte. ca noi.
- si apoi ne-a venit ideea geniala sa ne facem dressing dintr-un pat suprapus. nu aveti decat sa vi-l imaginati, nu divulg secretul
- mi-am cumparat Slam, Nick Hornby si m-am indragostit de la prima propozitie de ea.

SUNT FERICITA. uite asa. pentru ca pot.

ps: am saispe ani, fusta rosie din vama si o floare in par. si am scris un post cu liniute. :X

fotografie: leaving eden

This is for the “I really like you, so let’s still be friends” comment after you read more into a situation then he ever intended; this is for never realizing that when you choose friends, you seldom choose those which make you cry yourself to sleep. This is for the hugs you’ve recieved from your female friends, for the nights they’ve reassured you that you are “beautiful and intelligent and amazing and loyal and truly worthy of a great guy”.

Era pe o banca verde din parc. El venea spre ea nitel trist, dar frumos ca un zeu cu carlionti. Era la fel ca inainte, doar ca nu mai era al ei. Atata tot. Si erau prieteni. Pentru ca ea era prea speciala ca el sa nu pastreze legatura cu ea. Si ea se prelingea prin iarba aceea de primavara cu chistocuri de tigara si coji de seminte prin ea. Si isi amintea de noptile in care se uita la Casablanca si Los Amantes del Circulo Polar si se indopa cu ciocolata tinand telefoanele deschise in speranta ca el se va reintoarce, ca totusi o iubea, doar ca…Doar ca…Si era, numai Dumnezeu stia, o zi minunata in viata ei. O zi in care in sfarsit se trezise de dimineata si nu a mai lasat vase murdare in chiuveta. O zi buna. O zi in care a scris cinci pagini si a compus un cantec. O zi in care putea sa fi fost Alba-ca-Zapada. O zi de pomina, in care a dus pana si cosul de gunoi, iar in dulap era ordine. O zi despre care nu avea cum sa ii povesteasca. El avea lucruri mai importante decat sa asculte cat de minunata a fost ziua ei. Iar ea era in flacari, prelinsa printre scandurile bancii. Iar el era un magnific cu o zi proasta. Un magnific ce nu ii mai apartinea.

Si apoi ea l-a privit adanc. Adanc ca in dimineata aceea in care el i-a spus ca o iubeste, dar ca trebuie sa plece neaparat. Cica nu era din vina ei. Era el. Dar ea era isteata si stia de psihologia inversa si stia ca de fapt din cauza ei pleaca el. Si ca el n-o mai iubeste. Oh, dimineata aceea in care ea era fara reactie in pat si ii privea spatele si carliontii cum se miscau facand bagajul si il intreba sfasiata cu capul crapat de iubirea aia a lui care trebuie sa plece “deci nu iti pasa cum mi-e ziua?“. Si cum noptile ce au urmat a stat cu inghetata BigMilk in poala pana se topea si povestea la infinit pritenelor mereu rabdatoare sa o asculte, cum el a plecat, cum el era pefect, iar ea o stearsa.

Il privi adanc si nu se putea abtine sa nu-i asculte durerea si framantarea. Si dintr-o data se simti bine sa il simta la pamant, chinuit. Chiar daca nu era din cauza ei, dar ii facea bine si se simtea din nou solida, ancorata in scandurele bancii. Se bucura. Zambea. “Hai, plange-te mai mult. Spune tot. Tot ce simti, ce gandesti. Da-mi tot ce ai negru in tine, asa, nu pastra nici un amanunt“. Iar el povestea, iar ea inflorea. “Oh, da. O zi buna ce devine excelenta”. Iar el devenea din ce in ce mai intunecat, carliontii ii cadeau ca frunzele, iar ea se gandea ca el n-are tupeu destul incat sa ia in piept adevarul si consecintele. Ca el niciodata n-a intrebat-o “Cum ti-a fost ziua?”. Ca el niciodata nu s-a gandit la ea asa cum ea s-a gandit la el. Ca el niciodata nu a fost de acord cu ea. Ca el intotdeauna a spus ca muzica ei e proasta, ca literatura ei e de necitit. Ca el niciodata nu si-a incalzit umarul ca ea sa aiba de ce sa se sprijine cu placere. Ca el nu o lua niciodata la petreceri, dar ca o suna beat la 4 dimineata sa ii spuna ca se distreaza. Ca nu ii spunea ca ii sta bine cu rochita cea noua, dar ca se uita dupa altele imbracate cu aceeasi rochie pe strada.

“Hai, povesteste in continuare de ziua ta proasta. Mie imi pasa de ea.” Si il privi din ce in ce mai adanc, pana ce capul lui deveni o gaura neagra. Si stiu in acel moment ca daca el ar fi fost un morcov l-ar fi pus intr-un blender si ar fi uitat de el. Stiu ca daca ar fi fost o punga de popcorn ar fi lasat-o in cuptorul cu microunde sa explodeze. Stiu ca daca ar fi fost copii intr-o scoala americana l-ar fi impuscat. Stiu ca daca el ar fi fost o toaleta n-ar fi tras niciodata apa la ea. Stiu ca daca ar fi fost un dependent de metamfetamina s-ar fi imprumutat sa ii cumpere o supradoza. Stiu ca daca ar fi fost mort l-ar fi fost pastrat in cada din baie sa il urmareasca putrezind. Il privi adanc stiind clar ca ii sta mai bine fiind o bitch decat o fata cu inima franta. Il privi adanc vazand atat de clar ca intr-adevar era el si nu ea de vina pentru despartire.

Asa ca lovi cu putere pumnul in gaura neagra: “Ziua mea e splendida. Perfecta. Iar eu sunt ca ea.”

HOME-o biografie a umanitatii

L-am gasit pe blogul lui Mihai Gotiu si mi-a facut ca ziua aceasta sa nu treaca degeaba.

Puteti sa vizualitati trailerul

iar daca va convinge, savurati timp de o ora si jumatate un drum si un mesaj cu care nu trebuie sa fii de acord, dar care merita sa fie auzit si vazut. E un documentar frumos realizat cu un superb soundtrack, daca e vorbim doar strict…cinematografic.
Filmul intreg aici.

stii ce A?

…Stii ce?

Noi suntem frumoase. Si putem sa avem si genunchii juliti, noi tot vom fi splendide jupindu-ne cojile loviturii. Si niciodata, oricat de gri ar fi toamna nu vom inceta sa cautam curcubee. Si nu ca am fi idioate sa credem ca ele apar din senin, ci ca ele se fac din priviri si zambete; din oameni.

…Si stii ce?

Eu ma bucur ca viata mea s-a dat cu curu de pamant. Pentru ca am ajuns aici. Si aici mi-e bine. Si chiar daca cantarul arata ca sunt subnutrita eu nu las trendurile sa ma faca sa cred ca nu as fi frumoasa.

…Si stii ce?

Suntem Ally McBeal si nu ne temem de iubire. Chit ca nenorocita asta ne poate lovi peste ochi si ne poate lasa vanatai in inima. Noi nu ne temem si vom sta pe baricade ca sa nu lasam lumea asta sa uite de romantism.

…Si stii ce?
Azi mi-e foarte bine. Si e foarte ok ca am cui sa spun asta.

de la fetita cu pijamale inflorate.

“Spune-mi cu cine te culci ca sa iti spun cine esti”

Acum o ora eram profund implicata intr-un mic poriect literar si aproape ca ii ridicam altar lui Mick Jagger, doar ca am aruncat o privire in orgada blogului si am privit cu uimire cum postarea “despre lucruri marunte” a starnit ceva polemici intre aliona si costin. Aliona feminista autodeclarata, Costin atras de ideile scolii de la Frankfurt care cam face pe avocatul diavolului cu ideologia asta a noastra (care, clar e a noastra, ca daca “o cheama” feminism e neaparat despre si pentru femei. WRONG!). Asa ca toata aceasta chestiune plus Jagger ce imi spune ca sunt blinded by rainbows ma pun sa explic pe larg ceea ce am spus in postarea cu pricina.

Bun.

De la Durkeim mostenire, avem ideea (nu neaparat si termenul) de construct social. Aceasta idee, acest concept este unul imbratisat de anumite scoli, respins de altele. In mod particular, feminismul a imbratisat termenul pentru a gasi anumite explicatii la tinutul sub papuc al femeii in indelugata istorie scrisa tot de barbati si facuta tot de ei (cu sprijinul din umbra a femeilor care le-au gatit, spalat, satisfacut si facut viata usoara si frumoasa).

Dar sa imi explic rationamentul si sa imi sustin opinia. Exista ceea ce se numeste o constructie sociala a corpurilor care are trei categorii:
sex (chestiune biologica, pur fizica)
sexuality ( dorinta, preferinta sexuala si orientare sexuala)
gender (status social, identitate sexuala)
Acest lucru face ca parintii mei care afla la nastere ca sunt fata sa ma incadreze unui anumit tipar. Asteptarile lor normale sunt ca eu sa fiu feminina (gen sa ma joc de-a mama si de-a tata, sa cos haine la papusi, sa fiu atrasa de parfumuri si de rochii de mireasa si sa imi doresc mai tarziu familie, copii si nepoti), iar fratele meu sa aiba comportament masculin (sa detina pistoale si masinute, sa se uite la fotbal, sa ii placa sportul, sa aiba job stabil cu bani multi, sa isi achizitioneze casa si masina ca sa fie mai tarziu stalpul familiei). Prin urmare heterosexualitatea e norma, restul este deviatie.

In timp, datorita si studiilor, dar si anumitor presiuni, in cadrul orientarii sexuale a fost incadrat nu doar M sau F s ci cea de gay si lesbian. Raman insa pe dinafara altele: transexualii, transgenderiiii, queers, hermafroditii, bisexualii. Prin urmare un baietel caruia ii place sa poarte rochiile surorii sale e considerat gender-deviant. Deconstructia genului arata ca ceea ce e normal, cat si ceea ce e considerat anormal e doar un produs deliberat de practicile sociale si discursurile culturale. Problema pe care am expus-o in postarea “despre lucruri marunte” nu de sex si sexuality se lega, ci fix de ceea ce se numeste gender. Genul este, asa cum am mentionat mai sus status social, identitate. El creaza paterni de asteptare pentru indivizi, ordoneaza procesele sociale ale vietii de zi cu zi, e ce am putea numi an entity IN and OF itself.

Din nefericire el este cel care este atribuit la nastere, pe criteriu fizic copilasului. Din acest atribut de gen/ paterni sociali de asteptare care este bifat deriva mai multe lucuri care vor defini bebelusul:
- identitatea de gen
- orientarea sexuala
- statusul marital si de procreare
- structura personalitatii
- atitudini si credinte (bazate pe gen, stereotipuri, mituri false)
- job si rol in familie

Iar acest lucru este oleaca mai complicat la unii indivizi decat la altii. Unii descopera in adolescenta ca ceva nu e ok cu ei, ca ei nu se incadreaza tiparului. Unii isi taie venele, unii incep sa invete cum sa existe si sa isi caute drumul ca deviatie-de-la-normalitate. Aceste schimbari sunt cele de natura sexualitatii, dar exista anumite amestecuri de gene si hormoni care se manifesta si la nivel fizic. Si aici vorbesc despre hermafroditi. Ei in principiu sunt de 3 feluri: hermafroditi (cu testicole si ovare), barbati pseudohermafroditi (au testicule& aspecte ale unor organe sexuale feminine dar nu au ovare) si femeile pseudohermafrodite (au ovare si ceva aspecte ale unor genitale masculine, dar fara testicole). Aceasta informatie ar putea sa ne lase reci, pe unii poate ca nici nu ii atinge. Doar ca 1 din 10 copii se nasc cu aceasta deviatie, care de cele mai multe ori poate fi “reparata” prin operatie cat copilul este inca mic pe baza unor teste menite a face ca acea fiinta UMANA sa se incadreze pe o fisa medicala ca F sau M. Pentru ca pur si simplu pentru ei nu exista H. Birocratia ne catalogheaza si ne pune in niste tipare. Si sa ne gandim ca un asemenea om care are sexul H este transformat de mic in F si se trezeste pe la 15 ani ca se simte atras tot de F. Abia acest lucru e deviatie. Pentru ca el a fost deviat de la propria sa normalitate, aceea de a fi H.

In orice caz, din ce in ce mai multe studii stiintifice arata ca pentru o dezvoltare normala, femeile ai nevoie de testosteron, iar barbatii de estrogen. Prin urmare, granita dintre ceea ce e clasic a fi FEMEIE sau BARBAT e mai gri decat s-ar crede. Suntem “mixed bags” cu totii.

De aceea eu sustin ca filosofie de viata personala ca nu ceea ce avem in pantaloni si nu cu cine facem dragoste ne defineste. Suntem fiinte umane si trebuie sa fim apreciati pentru umanitatea si lucrurile acelea frumoase ce le avem in noi, beyond sex. Pentru ca nu cred ca din batrani se zicea “spune-mi cu cine faci sex ca sa iti spun cine esti”.

Informatii sunt dintr-un mic studiu “Beyond the Binaries. Depolarizing the Categories of Sex, Sexuality and Gender” de Judith Lorber (in cartea Cpntemporary Feminist Theory, de Mary F. Rogers).

Second Hand-Soul

Si n-ar trebui sa fie greu.
M-as vinde tie la sales si ti-as da gratis la pachet un dans pe o piesa Rolling Stones. Pe care sa o alegi tu.
N-ar trebui sa fie dificil sa te atrag din vitrina RATB-ului.
Si esti ingrozitor de frumos cand imi zambesti tinandu-ma de talie. Esti ingrozitor de intelept cand ma lasi sa urlu si sa izbesc farfurii in pereti cand inspiratia refuza sa-mi dea orgasme. Si e ingrozitor adevarul. Adevarul care dimineata in globul de cristal, la tigara, imi spune ca tu nu, n-ai sa ma cumperi niciodata. Pentru ca as fi spring-collection. Si nici n-as avea sanse sa te pacalesc ca as fi noua. Pentru ca nu-s. Si am sa ajung second-hand-soul. Si am sa merg pe strazi in plin sezon de nunti si am sa plang cand miresele zambesc larg cu dintii lor albi de lapte si de fericire. Si am sa ajung sa n-am genunchi cand am sa vad adolescenti indragostiti furandu-si saruturi. Si am sa pierd luna printre felinare si faruri de masini.
Si esti ingrozitor de frumos cand existi. Si ingrozitor de intelept cand pleci de langa mine. Si da, e incantator de ingrozitor sufletul acesta al meu vandut la suta de grame pe o imbratisare. Pe o privire. Pe o cafea.

fetele acelea

si mai presus de toate sunt ele.

fetele acelea pe care le vezi stand cuminti cu umbrela in mana in statii RATB. fetele acela care poarta palarii cochete si ruj roz daruit de 8 martie de nepoate. fetele acela care stiu sa vorbeasca frantuzeste si zambesc ca din Bucurestiul interbelic. fetele acelea care miros a lacramioare si tin levantica in dulapul cu haine. fetele acelea care ieseau pe terase in Cismigiu ca sa asculte fanfara si care noptile si le petreceau dansand pe Gica Petrescu. fetele acelea de pe imasul unde pasteau gastele mamei, adunate in fabrici si uzine la oras. fetele acelea in casele carora mama plangea sotul inchis la Sighet si se asculta pe furis Europa Libera. fetele acelea carora le cedezi scaunul in troleu. fetele acelea care stiu cum sa iti intinda o mana la sarutat. fetele acelea care in ‘57 au fugit pe geam din casa si au plecat cu rapidul de Constanta la Costinesti sa poarte chilotei pe plaja. fetele acelea care abia dupa o luna iti dadeau primul sarutat. fetele acelea care stiau sa faca baclava buna si copii frumosi.

ps: pt cei vechi si pt cei noi, seria “fetele” va continua. asta ca sa stiti sa mai reveniti sau din contra, sa nu mai facei click pe acest blog. va multumesc si va imbratisez.

Oamene mari.

lumea se imparte in doua: oameni mari si oameni normali. si e posibil ca oamenii normali sa se imparta in mai multe subcategorii insa nu asta ma intereseaza pe mine in aceste randuri.

oamenii mari pot fi barbati si femei. insa nu barbatii enciclopedisti ma intereseaza aici. nici femeile gospodine, sotii, profesioniste. ci acele fete. acelea.

acelea ce ies de la dus cu prosopul prins la brau si cu sanii liberi pe holuri, zambind colegilor. acele fetele care fumeaza iarba prin toalete de camin in camasi de noapte de satin cu piciorul sprijinit de perete. acele fete care nu se sfiesc sa adauge dragule dupa ce te-au injurat ca un birjar. acele fete care raman doamne si-ti povestesc dintr-o rasuflare viata amoroasa a lui Heidegger chiar daca si-o trag pe la spate. acele fete care umplu camera cu miros de oja cand se pregatesc sa isi intalneasca iubirea. acelea care cred ca Dumnezeu iubeste jeleurile de zmeura si pe Jim Morrison. acelea care plang pe borduri pentru ca au mai mancat o ciocolata, dar care fac sex ziua in amiaza mare in toata splendoarea trupurilor lor renascentiste. acelea care cred ca Kurt Cobain inca traieste pe o insula cu Elvis si pregateste un mare comeback. si acelea care cu o mana trag linii impecabile cu tusul negru la ochi, iar cu cealalta dirijeaza simfonii de Beethoven. si mai ales acelea care se sfintesc prin masturbare.

dar peste ele, peste toate aceste oamene mari, exista ea. maruntica de ea. o fata mica cu nume mic, care intr-o viata viitoare s-ar reincarna intr-un iepuras ce ar manca papanas din mana unei fete mai mici decat a fost ea.

(…)

beautiful girls

fetele merg pe holuri cu neoane palpaind sa faca dus.
fetele rad cochet si trec pe langa tine cu pielea si parul ud mirosind a capsuni si cocos.
fetele isi lasa gatul pe spate, fluturandu-si parul in timp ce fac cafea printre tevile ruginite de la bucatarie.
fetele invita de la geam baieti in camera, in pat, sub cearsaf. fetele stiu ce sa faca cu mainile. de la cusut la goblen li se trage.
fetele stiu cum sa produca erectii si lacrimi si dungi de lama pe maini.
fetele se culca machiate si se trezesc cu rimel prelins de plang ingerii de emotie la geamul acoperit de staniol.
fetele umbla prin camera cu sanii lor cu bronz de Vama si vorbesc despre cum se fac rulourile cu branza. iar in chiloteii lor simpatici roz cu buline, ele isi citesc zodiacul.
fetele beau martini stand pe casa scarii si tin cura de slabire.
fetele se bat intre ele in ciocolata cu lapte. si nu se mira de curbele trupurilor lor.
fetele ies la tigara pe hol cu ceara de epilat pe picioare si tremura amintindu-si de baietelul de noaptea trecuta.
fetele merg pe holuri palpainde cu lacrimi in ochi si injuraturi pe buze. Caci ele au aripile frante si n-au sa ajunga niciodata prostituate.