back to life
July 23, 2008Si gata cu apa si cerul si norii si barcutele…Gata cu zambetul de botox si ochii care inghiteau luna aia mare de deasupra pietei San Marco…Gata!
Azi am avut corectura in redactie si colegu’ mi-a facut foldere speciale “o omor pe molocea” pentru c-am avut o problema tehnica ce n-a depins de mine cu fotografiile si pentru ca nici n-am fost aci, fiind plecata oleaca afara din tara. Dar la aceasta ora totul mi-e gata si sunt libera pt doua zile si ma simt pregatita sa ma scufund in locul acela al meu, in viata mea mica si secreta.
Am lipsit mult de aici si mi-a fost dor sa ma fotografiez in cuvinte cum am tot facut de doi-trei ani incoace. Si totusi voi mai lipsi, nu mai pot sa ma revars aici. Ceva mi s-a schimbat…M-am aglomerat. Am o viata plina, mai plina ca vaporetto numero due de pe Grand Canale. Si ma simt bine in oboseala si fuga mea. Am oamenii ce-mi plac alaturi si-l am pe beibi al meu, asa conservator si inchis. Tot azi e marele concert Metallica pe care l-am ratat. Dar vin Iron Maiden unde imi voi face si cap si mai vine Cohen, iubitul meu Cohen, etern si grandios la care voi plage cu toate celulele fiintei mele.
ULTIMA LUNA
Am avut o luna MARE cu multe rasturnari de situatie. Am luat un 10 imens la licenta care-mi place tare-tare ca e asa plin si pur. Am muncit pentru el si valoreaza cat un salariu de 1000 euro. Apoi lucru aci, si e frumos si imi face bine. Sunt oameni ataaaaaata de draguti, in sfarsit oameni pe care stomacul meu ii poate tolera. Si spun asta pentru ca politica m-a ingretosat. Nu stiu daca voi putea sa-mi traiesc clipele cu ea in viata asa cum face beibi. De aia il admir atata!
Asa ca eu am ales aceasta cale, mai girlie pentru unii, mai superficiala si roz pentru altii. Dar nu imi mai pasa, am reusit sa ma invat de cateva luni sa ignor tot ce nu imi place si sa ma mentin pe propria mea linie de plutire. Pentru ca nu toate opiniile conteaza, nu tot ce spun oamenii despre tine trebuie sa te atinga! Si am o incredere mare in mine acum, pentru ca am primit aprecierea unor oameni mari, a unor oameni care CONTEAZA. Si de ce m-as mai uita la multime? Am atata calm, atata bine si liniste in mine, incat nu o pot descrie. N-am crezut ca voi ajunge la pace cu mine insami si n-am crezut ca voi spune ca Dana Nalbaru ca nu am ce sa va mai povestesc despre mine, decat ca mi-e bine si sunt fericita.
Incet incet fac pasi mici in viata, dar siguri. Si nu uit sa-mi amintesc mereu ca am doar 22 de ani si ca mai am timp de facut lucruri in viata asta. Cu toata obsesia mea pentru moarte si pedepse divine, azi am luat-o incet si am reindraznit sa pasesc bordura spre viata mea secreta, viata mea la care m-am intors si pe care o voi tot parasi.
As avea muuuulte sa spus, multe metafore si despre multe usi cu lacate si despre mule ferestre cu muscate rosii. Si v-as povesti de pescarusi si raze de soare. Dar ma simt ca o pisica pe soba…mi-e prea bine, atata de bine incat mi se face lene sa tot povestesc….
Si uof, am cunoscut-o in sfarsit pe mica mea beibi-andre! Si pe Alex-Smart! Si m-am amorezat din nou de ele, doar ca live de data asta! Ne cunosteam si stiam despre noi ganduri intime, pentru ca ne-am pus pe tava aici, in fata voastra! Si nu stiu, dar pentru mine a fost magnific in acea seara cand le-am avut laturi pe ele si pe muuulti alti oameni draguti si dulci si destepti.
Am atatea prostioare in cap si atatea ganduri, si atatea amitiri si mirosuri port cu mine incat nu pot decat sa exclam: Doamne, ce frumoasa e casa presei acuma, asa pustie si luminata, doar cu noi 3 aici, unii muncind, altii tastand un post nou pe wordpress dupa multa vreme! 
ps:multumiri lui victoras-fotograful-nostru-pretios pentru poza. (in ea: eu, lorand-multi-lateral-dezvoltat, dudex-care-nu-are-nevoie-de-descriere si alexandra-proaspat-absolventa–cu-10-si-ea :D)
andreea molocea
