just keep breathing…

exista multe forme de iubire. si multe culori de iubire. de aceea e uneori atat de derutant sa o vezi clar. de aceea uneori e greu sa alegi.

eu nu cred ca oamenii pot iubi o singura persoana. nu cred in bullshiturile hollywoodiene cu “love of my life”. nu pot sa imi scot din cap ca iubirea este si ea un construct social ca si romantismul sau sexul sau religia. dar avem nevoie ca ea sa existe. si oricat de lucida as fi nu o sa alung niciodata gandurile acestea romanticoase din cap.

exista iubiri patrate si iubiri rotunde. iubiri rosii si iubiri galbene si iubiri verzi. exista iubiri curcubeu. iubiri iepuras, iubiri frunza. la tot pasul. eu nu am sa iubesc niciodata un singur barbat. intotdeauna vor fi mai multi. intotdeauna voi schimba caramelul cu ciocolata. dar intotdeauna va exista el. si el va fi sotul meu si tatal copiilor mei. si pentru el mi-as dona un picior si jumatate de creier. pentru el as merge pe o franghie legata de doua blocuri zgaraie nori. pentru forma de iubire ce e el as putea lasa iubirile patrate si iubirile rotunde, iubirile rosii, galbene, verzi, iubirile curcubeu si iubirile iepuras, iubirile frunza.

nu ma voi pacali niciodata. nu il voi pacali niciodata. nu voi spune ca doar pe el il voi iubi in viata asta, in urmatorii 60 de ani. nu ii voi spune ca in fiece secunda de acum incolo doar el va fi in mintea si in stomacul meu. nu ii pot promite ca nu voi simti fluturasi si cu alti barbati. nu ii voi jura ca nu mi se vor indoi genunchii si voi ramane fara aer in prezenta altui barbat. dar ii voi spune ca el va fi unicul sot. si ii pot spune cu toata sinceritatea ca nu va exista alt barbat cu care sa vreau sa impodobesc brazi de craciun si sa adopt pisici si sa fac copii. si ii pot jura ca indiferent cat de putin aer imi va lasa un alt barbat, relatia cu el va fi prioritara. indiferent cate forme apetisante de iubiri vor aparea, el+eu=forever. nu pot garanta fericirea si fidelitatea. dar pot garanta loialitatea. si nu am sa ii cer nimic inafara de ce ii pot da eu.

iar cand cel de langa tine stie si el ca exista atatea forme de iubire si atat de multa deruta si totusi te alege pe tine, atunci tu poti respira normal. poti sa iti umpli plamanii cu aer linistita. pentru ca iubirea perfecta e cea cu forma si culoarea care te face sa te simti acasa. care nu te agita, care nu te framanta, care nu te face nesigura. iubirea perfecta e iubirea apa. are aceeasi forma, culoare si gust ca si apa atunci cand ti-e sete. n-are gust de ciocolata, de capsuni cu frisca, de caramel. ea exista si apare pentru ca e necesara. pentru ca fara ea inima ti s-ar deshidrata. de cand l-am gasit pur si simplu pot respira mai usor…I just keep breathing…

ps: regret siropul acestor postari. doar ca pur si simplu sunt uimita de ce mi se intampla. si mi se pare pe undeva formidabil sa imi fi gasit omul acela care sa ma inteleaga si imi inteleaga teoriile si nevoia de libertate si sa ma iubeasca in ciuda acestor lucruri atat de mult incat sa ii sclipeasca ochii.

am doar saispe ani

Azi a fost o zi altfel. Nu ca as fi facut ceva deosebit, dar am reusit sa ies din casa si sa nu mai stau cu patura in cap sa ma bocesc. De aceea e altfel. Si ma simt vesela, nu fericita, ci vesela ca in sfarsit lucrurile par mai luminoase, chiar daca sunt in acelasi stadiu ca si ieri si nimic nu s-a schimbat propriu zis.

- ieri n-am facut nimica. stat in pat, bocit, boborosit si fumat cu alexandra.
- am intarziat cu materialele pentru revista si i-am facut lu Dudulina cel putin un fir alb
- am cel mai misto logodnic ever.
- am rezolvat probleme de morala si nu mi se mai pare nimica dubios sa iubesti mai multi oameni de o data (am zis sa iubesti, nu sa faci sex).
- m-am gandit bine si mi-am dat seama ca nu e nimica anormal sa te casatoresti cu omul cu care la 75 de ani te vei tine de mana in parc si iti face in mod constant inima sa tresalte cand intra in camera.
- am vorbit cu persoane dragi si am barfit un ex cu fata care fusese inaintea mea cu el. si nu m-am simtit oribil, ba ca am ras de m-am prapadit.
- si apoi va veni Pat si va sta 4 zile. si vom sarbatori un an de cand ne-am cunoscut si vom bea cafea si ne vom incarca cu cele mai frumoase emotii si vom ajunge sa scuipam curcubee.
- maine merg la nunta lu’ aia mica, Violeta si o sa fiu fata care va boci de emotie undeva in spate.
- in ianuarie tot asta mica, o va naste pe Eva, mica printesa mult asteptata. si o sa cumpar rochite cu volanase.
- am cel mai dragalas logodnic care imi trimite ciocolata la pachet.
- trec prin perioada Dresden Dolls. AGAIN!
- Andre aia mica zice ca inca sunt luxury si eu o iubesc tare chiar de-s porc si nu dau semne de viata cu mileniile
- alexandra zice sa ne apucam sa decoram camera cu flori pop-art ca Andy Warhol, numai ca nu o sa o avem pe Marilyn, ci buburuze, libelule si fluturi. Si ne vom face un colt de gradina in coltul camerei.
- azi e o zi faina pentru ca Dudulina arata foarte bine si nici ca stie.
- am vb cu alex si dupa ce mi-am cumparat Slam am ajuns la concluzia ca ne vom face in fiecare luna un fond de carti si ne vom face o biblioteca a noasta cu carti desucheate/ deocheate/ abstracte. ca noi.
- si apoi ne-a venit ideea geniala sa ne facem dressing dintr-un pat suprapus. nu aveti decat sa vi-l imaginati, nu divulg secretul
- mi-am cumparat Slam, Nick Hornby si m-am indragostit de la prima propozitie de ea.

SUNT FERICITA. uite asa. pentru ca pot.

ps: am saispe ani, fusta rosie din vama si o floare in par. si am scris un post cu liniute. :X

bla

imi vine sa injur. ca un taximetrist. ca un huligan, ca un golan. cuvintele dragalase n-au efect. nici daca as vedea marea neagra acoperita cu puf roz nu as zambi. nici daca mi s-ar face o casa din eclere asezate unele peste altele nu as iesi din starea asta.

am draci. din aia multicolori. sunt asezati cu totii frumos in astea 45 de kile ale mele si arata ca niste jeleuri haribo. lua-i-ar! pe toti. cu toate culorile lor turbate ca prea imi coloreaza limba, prea o iau pe campii.

in viata mea n-am fost mai speriata ca o iau razna. si parca niciodata nu am fost mai revoltata, razvratita ca acuma. iar daca cineva m-ar vedea acuma tastand nu ar crede nici jumulit ca pe o gaina ceea ce se intampla in mine. par senina, cu ochii inca sclipind de la plans. par fragila. par feminina. par copil. par mofturoasa, alintata. si nu-s nimica din ceea ce par. sunt acra si amara. si sarata. si dura. si singura. si tremur toata. si nu, nu e de la orgasm, e de la dezamagire. are si asta uneori acelasi efect, doar de m-ar fi facut mama masochista. dar nu-s nici asta. nu-s nimica, iar de sunt ceva, nici eu nu mai stiu. am uitat tot. am nisip sub teasta si un porumbel sugrumat. iar eu n-am curaj sa-mi crap naibii capul asta si sa arunc toate porcariile ce le tin adapostite acolo.

si s-a dus dracului magia. e bagata toata in batul acela din mana lui harry potter. iar eu nu mai pot crede nimic. nici in bine, nici in rau. si nu mai sper sa mi se intample ceva sa pot iesi din starea asta. doar stau ca o proasta aici si tastez. cand puteam sa aleg altceva. cand puteam sa fiu altcumva. cand puteam sa fi spus cateva cuvinte si totul sa se fi rezolvat. s-a topit dracului magia si iubirea. precum o inghetata cu vanilie si fistic.

va veni apocalipsa. vor cadea rand pe rand stelele si Luna si Soarele. iar noi vom privi si vom aplauda. vom pune articifii si vom celebra. va veni apocalipsa. dragostea care a fost pana acuma intepenita ca un ghetar de inimile noastre se va desprinde de noi, va pleca plutind. de la prea multa poluare. si doar am primit avertismente. dar totul se va duce dracului. vine apocalipsa.

as injura. dar am fost toata viata o fata cuminte. o fata care a trebuit sa para ca sa existe. o fata care a trebuit sa se comporte dupa prototip ca sa primeasca atentie. o fata care nu a inteles ca “doi” o va scuti vreodata de singuratate. am fost toata viata plina de speranta. iar speranta mi-a anihilat orice capacitate de a invata sa injur. iar acum am ramas fara nimic. chiar si fara cuvinte vulgare.

va veni tarja. poate ma va prosti ea cumva sa invat sa o iau de la captat.

bla bla

Nu mai pot face fata. Sincer,cred ca voi claca. Viata e o tuta, nu pricepe nimica din ceea ce trebuie si ceea ce se vrea a fi. Degeaba ii explic dialectica marxista, degeaba o introduc filosofiei kantiele sau ii cant psalmii lui David. Nu pricepe nimica, si ma fugareste de la spate ca o dementa. E o proasta si n+am chef de ea azi!

la prezent

Nu pot vorbi la trecut de Stefan. Ma incearca sentimente si emotii diferite. Azi l-am vazut. Era palid si cu mai putine kilograme. Imi vin in minte diferite amintiri. Unele ma amuza, si ma trezesc spunandu-mi cat de simpatic e. Parca e ciudat, sa merg la Botosani si sa nu-l sunam sa-l intrebam daca nu vine si el cu noi acasa…Asta in conditiile in care merg special pentru el in acel orasel.

Azi m-am rupt in mii de bucati. Nu pot suporta ideea ca nu e. Nu pot sa ma gandesc ca de Stefan vom vorbi doar la trecut si cu zambete amare. E idiot de dureros…Imi amintesc si acum, cum aveam 15 ani cand l-am cunoscut. Pe el si pe Emi. Fusesem cu Petra la Laurian pentru nu-stiu-ce activitati de debate-ing. Ei doi erau mai mari ca mine si ii apreciam mult. Stefan era implicat in organizatii si mi se parea un baiat extrem de inteligent si activ. Dupa cativa ani ne-am regasit in Bucuresti si ne-am legat mai mult, iar primele impresii mi-au fost confirmate. Doar ca nu mai stiu daca i-am povestit vreodata ce impresie mi-a lasat atunci…nu stiu daca i-am spus in timpul asta scurt ca e maestrul meu in materie de negociere…

…zambesc amar. Ma simt lipsita de puterea de a nu-l include in prezent…

ps: nu stiu de ce, imi vine sa ii multumesc Aurei pentru maniera ei umana de a vorbi despre Stefan. M-a tulburat mult…

new sherlock

robert

Fara depresii sau deadlineuri in plus sau in minus. Azi ma bucur de noile fotografii aparute cu Robert Downey Jr as Sherlock Holmes. Pe Watson il va jucat Jude Law, iar regia e semnata Guy Ritchie. Superbissim!!! Abia astept filmul!

ps: am dileme. daca ar fi sa ales intre noile fotografii cu robert si noua/unica fotografie cu angie…nu cred ca as sti ce sa aleg. Fotografia cu ea e facuta de Mr. Jolie Pitt si a aparut vineri. Revista va iesi pe piata pe 21 oct. Cat despre pasiunea mea pentru Hollywood, ei bine, uneori imi place ca nu mi-am pierdut inflacararea adolescentina vis-a-vis de actorii preferati. Uneori is chiar copila, recunosc.

angie

i want a gay-friend de cafea

Versurile sunt mai jos.

No, cred ca sunt batuta in cap. Intotdeauna cei cu care m-am inteles de minune (pana la minunile de la j’adore si altii din trustul catavencu) erau barbati. Numai ca (tot) intotdeauna intreaga relatie de prietenie dintre mine si ei, se termina urat cu un “te iubesc” din partea lui si cu un “te vad ca pe un frate” din partea mea. Si era trist si eram trista zile intregi. Si uite asa, am ajuns sa-mi doresc cu disperare un prieten gay. Cred ca am facut o pasiune pentru acesti oameni de cand cu proiectul acela mic-mititel de la sociologia cotidianului. I realy love them! Sunt openminded, sunt curati, sunt destepti, sunt culti, se uita la filme undergorund, au un limbaj de care ma simt aproape. Si mai mult decat atat, sunt extrem de umani. Singura mea problema e ca nu am pe nimeni prin preajma care sa fie gay. Si cei cu care mai comunic sunt destul de distanti, iar mie imi vine sa ma lipesc de ei, sa ii iau in brate si sa ii intreb “vrei sa fii prietenul meeeeeeeeeeeu?” cu voce de copil la gradinita (stiu ce inseamna prieten si stiu ca nu ti-ii faci doar intreband daca vor sa aiba acest rol in viata ta. Nu-s naiva. Nu chiar atata de naiva!:D) . Doar ca mi-e rusine sa ma apropii de ei pentru ca nu doresc sa-i ofensez cu dorinta mea de a-i avea drept amici de cafea sau tigara. Daca vor intelege ca ii doresc in preajma doar pentru ca sunt mai…exotici?…Am dileme…

Azi eram in metrou, iar pe peron la Piata Sudului am ochit un tip. Avea maini si picioare impecabile, tricou verde, pantalon alb. Era fancy, brunet si cu ochi albastri. Mai avea flipflopsi pe care scria “feel queen”. L-am intuit drept gay. Si m-am holbat la el vreo 8 statii. El citea cuminte, mai ridica privirea si ma fixa. M-am temut taretaretare sa nu se simta prost. Dar poate gandea “uite-o si pe asta cum se uita la mine, but dear, i have a boyfriend!” . Habar n-am. Cert e ca n-aveam cartea la mine si tot ce am putut face e sa ma tot uit la el si sa-l admir si imi faceam scenarii cum ca i-as lasa biletele sa il invit la cafea si altele. Uoooooooof, chiar imi doresc un amic gay cu care sa ma hilizesc si sa barfesc. Nici nu stiu. Poate am eu o imagine distorsionata din mass media vis-a-vis de ei, adica o imagine inversa, pentru ca mi-ii inchipui cei mai misto tipi de pe planeta! Poate nu sunt asa, poate is doar nu-stiu-cum…Dar, tot imi doresc un amic gay! Si ca tot is obsedata de chestiunea asta de cel putin cateva saptamani, am sa ii numesc altfel: amic pufos. Dap, in capul meu li se potriveste acest nickname….sunt trista…foarte trista…vreau un prieteeeeeen pufooooooooooooooossssssssssss…………

VERSURI LA CANTECEL:
I KISSED A SQUIRREL

This was never the way I planned
Not my reality
Walkin’ in the park, lunch in my hand
He looked up and smiled at me
It’s not what, I’m used to
Just wanna try you on
I’m curious for you
It’s called Bestiality

I kissed a squirrel and I liked it
The taste of his hairy black lips
I kissed a squirrel just to try it
I hope PETA don’t start no riot
It felt so wrong, It felt so right
Don’t mean I’m in love tonight
French-kissed a squirrel and I liked it
I liked it

Don’t even know what you’re about
You’re another species
You shoved your nuts right in my mouth
And, they tasted like feces
I shuddered ‘neath those tender paws
I let you have your way
Those anti-sex with animal laws
Hard to obey

I kissed a squirrel and I liked it
You’re intrigued, don’t even deny it
I kissed a squirrel just to try it
There goes my vegan diet
It wasn’t straight, it wasn’t gay
Don’t mean I’m in love today
Dont knock it girl, ‘til you’ve tried it
Cuz I liked it

Those squirrels are so adorable
Big brown eyes, and mouths so kissable
Furry bodies so explorable
Too good to – ignore it
I lost control and just went for it

I fucked a squirrel and I liked it
Except the part when he bit my left tit
I hope that squirrel don’t have rabies
Cuz now I’m pregnant with 6 of his babies
He had a tiny dong, Thank God I’m tight
I got some bushy tail tonight
I kissed a squirrel and I liked it
I liked it

with love, your suzanne

poza

Cand eram mica nu stiam de Cohen. Uneori am gandit spre unul ca el, dar nu am stiut de existenta lui. Si cred ca imi lipsise, pentru ca atunci cand mi-a aparut in viata a si ramas, asa cum ne raman dupa ce ne nastem amprentele formate in lichidul amniotic. Si pentru ca nu stiam de el, ascultam Adriano Celentano. Si aveam 4 ani si nu mai stiu de ce, dar credeam ca toate buburuzele din lume se numesc Suzana din cauza lui. Asa gandeam eu. Azi nu mai gandesc asa, din pacate. Am imbatranit si nu mai am inaltimea necesara pentru a putea vizualiza toate buburuzele din iarba. Si nici mintea nu imi mai este intreaga, pentru ca nu ma mai pot concentra sa imi imaginez cum se joaca copiii de buburuze. Si nici dispozitia necesara pentru a fi de la rasarit pana la apus fericita. Acum doar noaptea cand dorm sunt fericita.

Si mananc la Mc, nu ma mai striga mamica de la balconul acela gri de la etajul unul. Si nici masinute nu mai am. Acum am un iubit pe care il vreau pentru totdeauna. Am rate si putine kilograme. Am si deadlineuri, am si rufe de spalat. Am grija de mine si de altii si te am pe tine.

Tu esti altfel, tocmai pentru ca nu esti aici. Si nici nu stiu ce as face cu tine aici, nici nu stiu daca te-as mai placea. Mi-ar placea sa imi fii un prieten de 5 ani cu care sa sar coarda in fata blocului. Si nu sunt sigura, dar cred te-as ura daca ai fi aici si m-ai invita in oras. Si cred ca te-as alunga sau as fugi eu.

Si nu se pune problema ca nu te-as iubi. Se pune problema ca tu esti pentru mine cu totul altceva decat un iubit, cu totul altceva decat un amant. Esti altceva. Esti un vas de lut pe care mintea mea l-a modelat timp de sapte ani. Daca ai fi aici, ti-as sfarama oasele. Si apoi, carnea putrezeste, dragul meu, mai repede decat cerneala! Si eu doar acolo, in tus negru si in gustul de tutun te recunosc.

Si esti salbatec si ma inspiri. Ai multe forme si arome sub teasta mea. Traiesti aventuri si ai parte de iubiri care stiu ca ti-ar placea sa le ai. Si nu te menajez de suferinta, ba din contra, te inconjur intr-un nor de fum de tigara si te amplasez la un birou cu multe foi, in semintuneric, te pun sa te rastignesti pentru un poem. Te pun sa faci pe Nichita, pe Cartarescu sau pe Henry Miller. Iar eu sunt si eu pe acolo uneori. Tot personaj, tot vas modelat de mintile altora. Si sunt Anais sau Cri sau June sau Catherine. Si tu intotdeauna ma iubesti dureros, asa cum si eu te iubesc. Pentru ca asa trebuie sa traim acolo, in capul meu. Pentru ca nu am apucat niciodata sa te iubesc asa cum spun poetii, n-am apucat sa te iubesc asa cum poate ar fi meritat povestea. Pentru ca eram prea mica sa pot invata toata iubirea intr-o noapte. Pentru ca ma tem acum sa nu pierd singurul lucru care ma leaga de tine ca un cordon ombilical. Pentru ca e posibil ca tu, cu mainile si buzele tale sa sfarmi amintirea aceea a mea.

Si iti sunt Suzanne a lui Cohen in definitiv, iar tu vei invata sa imi canti dureros ca in famous blue raincoat. Dar in mintea mea, inca ma urmezi orb in ciuda instabilitatilor mele, tocmai pentru ca stii ca te duc in locuri pe care ti le cere dorul, dar nu ti le mai poti aminti. Uneori te servesc cu ceai verde cu menta intr-o gradina de trandafiri si vorbim filosofii. Alteori pur si simplu stam sub o salcie, intr-un decor desprins din Monet. Uneori ne plimbam prin bordeluri pe Boogie Street si agatam fete frumoase si ne indragostim de altii, dar intotdeauna revenim la noi. Si uneori cadem in melancolii si eu iti spun “adio, mi-a placut sa fiu muza ta”, ramanand in bratele tale doar pentru o tigara si un pahar de vin ieftin. Si atunci tu ramai singur, in camera aceea cu un fotoliu de catifea verde, spalacit si carpit, privindu-ma cum ies pe o usa vopsita aiurea.

Niciodata nu a existat un jacuzzi pentru noi doi. Nici menajera sau alte lucruri care sa ne usureze viata. Si nici copii nu au existat, nici decoruri luxoase. Nici telefoane mobile sau internet. Nici bani sau distante. Tot ce a existat si exista sunt sentimente. Sunt fotografii mintale. Sunt doruri abisale. Sunt psihanalize Jung-iene. Sunt poeme cartaresciene. Sunt lucruri ieftine, de anticariat. Si un boogie street, unul singur si o mie de saruturi cu gust de LM rosu. Si o singura noapte, doar una. Si totul e de vanzare. Pana si povestea.

Si daca intr-adevar e dor ce simti, lasa-ma sa te ghidez prin el. Nu-ti promit ca vei ajunge acasa, dar iti promit ca iti voi scoate in cale sirene.

back to life

Si gata cu apa si cerul si norii si barcutele…Gata cu zambetul de botox si ochii care inghiteau luna aia mare de deasupra pietei San Marco…Gata!

Azi am avut corectura in redactie si colegu’ mi-a facut foldere speciale “o omor pe molocea” pentru c-am avut o problema tehnica ce n-a depins de mine cu fotografiile si pentru ca nici n-am fost aci, fiind plecata oleaca afara din tara. Dar la aceasta ora totul mi-e gata si sunt libera pt doua zile si ma simt pregatita sa ma scufund in locul acela al meu, in viata mea mica si secreta.

Am lipsit mult de aici si mi-a fost dor sa ma fotografiez in cuvinte cum am tot facut de doi-trei ani incoace. Si totusi voi mai lipsi, nu mai pot sa ma revars aici. Ceva mi s-a schimbat…M-am aglomerat. Am o viata plina, mai plina ca vaporetto numero due de pe Grand Canale. Si ma simt bine in oboseala si fuga mea. Am oamenii ce-mi plac alaturi si-l am pe beibi al meu, asa conservator si inchis. Tot azi e marele concert Metallica pe care l-am ratat. Dar vin Iron Maiden unde imi voi face si cap si mai vine Cohen, iubitul meu Cohen, etern si grandios la care voi plage cu toate celulele fiintei mele.

ULTIMA LUNA

Am avut o luna MARE cu multe rasturnari de situatie. Am luat un 10 imens la licenta care-mi place tare-tare ca e asa plin si pur. Am muncit pentru el si valoreaza cat un salariu de 1000 euro. Apoi lucru aci, si e frumos si imi face bine. Sunt oameni ataaaaaata de draguti, in sfarsit oameni pe care stomacul meu ii poate tolera. Si spun asta pentru ca politica m-a ingretosat. Nu stiu daca voi putea sa-mi traiesc clipele cu ea in viata asa cum face beibi. De aia il admir atata!

Asa ca eu am ales aceasta cale, mai girlie pentru unii, mai superficiala si roz pentru altii. Dar nu imi mai pasa, am reusit sa ma invat de cateva luni sa ignor tot ce nu imi place si sa ma mentin pe propria mea linie de plutire. Pentru ca nu toate opiniile conteaza, nu tot ce spun oamenii despre tine trebuie sa te atinga! Si am o incredere mare in mine acum, pentru ca am primit aprecierea unor oameni mari, a unor oameni care CONTEAZA. Si de ce m-as mai uita la multime? Am atata calm, atata bine si liniste in mine, incat nu o pot descrie. N-am crezut ca voi ajunge la pace cu mine insami si n-am crezut ca voi spune ca Dana Nalbaru ca nu am ce sa va mai povestesc despre mine, decat ca mi-e bine si sunt fericita.

Incet incet fac pasi mici in viata, dar siguri. Si nu uit sa-mi amintesc mereu ca am doar 22 de ani si ca mai am timp de facut lucruri in viata asta. Cu toata obsesia mea pentru moarte si pedepse divine, azi am luat-o incet si am reindraznit sa pasesc bordura spre viata mea secreta, viata mea la care m-am intors si pe care o voi tot parasi.

As avea muuuulte sa spus, multe metafore si despre multe usi cu lacate si despre mule ferestre cu muscate rosii. Si v-as povesti de pescarusi si raze de soare. Dar ma simt ca o pisica pe soba…mi-e prea bine, atata de bine incat mi se face lene sa tot povestesc….

Si uof, am cunoscut-o in sfarsit pe mica mea beibi-andre! Si pe Alex-Smart! Si m-am amorezat din nou de ele, doar ca live de data asta! Ne cunosteam si stiam despre noi ganduri intime, pentru ca ne-am pus pe tava aici, in fata voastra! Si nu stiu, dar pentru mine a fost magnific in acea seara cand le-am avut laturi pe ele si pe muuulti alti oameni draguti si dulci si destepti.

Am atatea prostioare in cap si atatea ganduri, si atatea amitiri si mirosuri port cu mine incat nu pot decat sa exclam: Doamne, ce frumoasa e casa presei acuma, asa pustie si luminata, doar cu noi 3 aici, unii muncind, altii tastand un post nou pe wordpress dupa multa vreme!

ps:multumiri lui victoras-fotograful-nostru-pretios pentru poza. (in ea: eu, lorand-multi-lateral-dezvoltat, dudex-care-nu-are-nevoie-de-descriere si alexandra-proaspat-absolventa–cu-10-si-ea )

5 minute de jena

Va rog, doar 5 minute alocati-va pentru a urmari filmuletul de mai jos! Si nu sunt, pe filiera madonna sau justin, 5 minute pt a salva lumea, ci sunt…nici nu stiu cum sa le spun. Cred ca in viata mea nu am fost mai jignita in onoarea mea de roman! Si nici macar nu ma consider un patriot!!! Pur si simplu mi se pare jignitor ca cineva ca cele doua sa aiba tupeul de a tot spune ca sunt din Romania dupa ce au facut tot circul ala de doi bani!!! O sa se creada ca toti romanii sunt lipsiti de bun simt ca ele! Si ma tot repet, nu cred ca am vazut vreodata in toata, dar TOATA existenta mea atata dorinta de a fi “staruri internationale” si nici atata lipsa de talent care sustina si sa alimenteze o asemenea dorinta! Nici nu stiu ce sa mai cred…Daca te vinzi si umbli cu nesimtire prin lume, chiar iti atingi scopurile????!?!??