Si gata cu apa si cerul si norii si barcutele…Gata cu zambetul de botox si ochii care inghiteau luna aia mare de deasupra pietei San Marco…Gata!

Azi am avut corectura in redactie si colegu’ mi-a facut foldere speciale “o omor pe molocea” pentru c-am avut o problema tehnica ce n-a depins de mine cu fotografiile si pentru ca nici n-am fost aci, fiind plecata oleaca afara din tara. Dar la aceasta ora totul mi-e gata si sunt libera pt doua zile si ma simt pregatita sa ma scufund in locul acela al meu, in viata mea mica si secreta.

Am lipsit mult de aici si mi-a fost dor sa ma fotografiez in cuvinte cum am tot facut de doi-trei ani incoace. Si totusi voi mai lipsi, nu mai pot sa ma revars aici. Ceva mi s-a schimbat…M-am aglomerat. Am o viata plina, mai plina ca vaporetto numero due de pe Grand Canale. Si ma simt bine in oboseala si fuga mea. Am oamenii ce-mi plac alaturi si-l am pe beibi al meu, asa conservator si inchis. Tot azi e marele concert Metallica pe care l-am ratat. Dar vin Iron Maiden unde imi voi face si cap si mai vine Cohen, iubitul meu Cohen, etern si grandios la care voi plage cu toate celulele fiintei mele.

ULTIMA LUNA

Am avut o luna MARE cu multe rasturnari de situatie. Am luat un 10 imens la licenta care-mi place tare-tare ca e asa plin si pur. Am muncit pentru el si valoreaza cat un salariu de 1000 euro. Apoi lucru aci, si e frumos si imi face bine. Sunt oameni ataaaaaata de draguti, in sfarsit oameni pe care stomacul meu ii poate tolera. Si spun asta pentru ca politica m-a ingretosat. Nu stiu daca voi putea sa-mi traiesc clipele cu ea in viata asa cum face beibi. De aia il admir atata!

Asa ca eu am ales aceasta cale, mai girlie pentru unii, mai superficiala si roz pentru altii. Dar nu imi mai pasa, am reusit sa ma invat de cateva luni sa ignor tot ce nu imi place si sa ma mentin pe propria mea linie de plutire. Pentru ca nu toate opiniile conteaza, nu tot ce spun oamenii despre tine trebuie sa te atinga! Si am o incredere mare in mine acum, pentru ca am primit aprecierea unor oameni mari, a unor oameni care CONTEAZA. Si de ce m-as mai uita la multime? Am atata calm, atata bine si liniste in mine, incat nu o pot descrie. N-am crezut ca voi ajunge la pace cu mine insami si n-am crezut ca voi spune ca Dana Nalbaru ca nu am ce sa va mai povestesc despre mine, decat ca mi-e bine si sunt fericita.

Incet incet fac pasi mici in viata, dar siguri. Si nu uit sa-mi amintesc mereu ca am doar 22 de ani si ca mai am timp de facut lucruri in viata asta. Cu toata obsesia mea pentru moarte si pedepse divine, azi am luat-o incet si am reindraznit sa pasesc bordura spre viata mea secreta, viata mea la care m-am intors si pe care o voi tot parasi.

As avea muuuulte sa spus, multe metafore si despre multe usi cu lacate si despre mule ferestre cu muscate rosii. Si v-as povesti de pescarusi si raze de soare. Dar ma simt ca o pisica pe soba…mi-e prea bine, atata de bine incat mi se face lene sa tot povestesc….

Si uof, am cunoscut-o in sfarsit pe mica mea beibi-andre! Si pe Alex-Smart! Si m-am amorezat din nou de ele, doar ca live de data asta! Ne cunosteam si stiam despre noi ganduri intime, pentru ca ne-am pus pe tava aici, in fata voastra! Si nu stiu, dar pentru mine a fost magnific in acea seara cand le-am avut laturi pe ele si pe muuulti alti oameni draguti si dulci si destepti.

Am atatea prostioare in cap si atatea ganduri, si atatea amitiri si mirosuri port cu mine incat nu pot decat sa exclam: Doamne, ce frumoasa e casa presei acuma, asa pustie si luminata, doar cu noi 3 aici, unii muncind, altii tastand un post nou pe wordpress dupa multa vreme!

ps:multumiri lui victoras-fotograful-nostru-pretios pentru poza. (in ea: eu, lorand-multi-lateral-dezvoltat, dudex-care-nu-are-nevoie-de-descriere si alexandra-proaspat-absolventa–cu-10-si-ea :D)

Am crescut de la statutul de sudenta la cel de feminista. Si e cel mai frumos moment din viata mea. M-am botezat cu ocazia licentei, in ideile feministe. Am sa va povestesc metamorfoza cand imi voi reveni (momentan sunt prinsa si eu si beibi de o gastroenterocolita, si pe cat de lung e cuvantul pe atata de nasoale sunt simptomele!)

Gia mi-a dat leapsa si e fooooarte draguta. Din pacate pentru a-mi scrie in liniste licenta m-am mutat, iar cartea (de literatura, nu astea de filosofie sau ideologie) e acasa. Mai aveam 4 pagini din Anais Nin, Henry si June asa ca pe ea o consider cartea mea pentru leapsa. Cand ajung la apartament la mine, va fi primul lucru pe care il voi face. Mi se pare incitant.

Pentru ca leapsa imi place o dau mai departe (chiar daca nu raspund acum la ea). Dudu, Cris(tienla cea cu catei), Alexandra (allia), Andreea Marin (aia a mea!), si cine mai vrea, ca e placuta!

Deschizi la pagina 123a cartii ce o citesti acum. Si copii fraza 5 si fraza 9. Spor!

…nu mai exista soare, nici aburi de caldura iesiti din porii pielii mele. Nici mare nu mai e, s-a revarsat in ocean; si nici ocean nu mai e, l-a inghitit ochiul meu stang. Si va mai intrebati de unde pot avea atatea lacrimi de plans. Si va promit, intotdeauna voi gasi apa pentru a o plange!

…si deschid larg ferestrele si ma vopsesc in rosu aprins. Inca mai exista jungle prin care sa alerg si prin care sa ma uit si sa ma caut sub o feriga. Si deshid fereastra si intri tu si eu ma impleticesc in liane si trantesc usi in fuga mea. Si jur ca nu ma tem de tine, doar ca te iubesc prea mult…

Si iti tot spun ca astazi genetica a evoluat. Iti pot darui un fir de par si tu vei face din el o mie ca mine si poate se va nimeri una sanatoasa, una care sa nu o ia la fuga pe scari de cate ori te vede. Si poate tu ai fi fericit atunci, asa cum ai merita. Eu insa ma voi lasa in genunchi sa imbatranesc in liniste, cu coatele pe biroul meu, in fata jurnalului mai vechi decat istoria, mai vechi decat ovulul mamei fecundat de tata acum 23 de ani…lasa-ma sa imbatranesc in liniste si sa ma imbrac in par alb…

…si azi am aflat ca nu mai exista caldura in lume! S-a strans toata de frica si s-a ascuns in spatele meu. Si o car in tacere asa cum iti car iubirea in inima. La urma urmei e acelasi lucru. Ard tamaie si imi pun coronita de printesa sa ma cred fericita. Fericirea poate fi un crez, asa ca nu ma blama. Si totul trece, totul e fad, numai caldura asta albastra sta pitita in spatele meu. Caldura sau iubirea. Totuna. Totuna, iti zic…

… nici luna nu mai e. De aia nu-mi mai circula sangele cum trebuie. Stii ca ea imi bate in loc de inima. Si totul s-a facut negru si inghet de atata albastru si m-am dus la vale prin toporasi de atata jele. Noaptea care altatada era nascuta special pentru iubire e amenintatoare acum. Totul e amenintator…alinta-ma…

…si toti oamenii se dezbraca, raman goi, fiecare in felul lor. Ii vezi? Si ma uit pentru ultima oara fix la tine si vad in retina ta intregul Boogie Street si prostituate cu ruj rosu pe dinti. Dar noi cadem in genunchi si sarbatorim amenintarea noptii asa cum stim noi, fara sa mai luam lectii de la trubaduri sau tarfe din localuri ieftine. Noi nu suntem nicaieri si nu suntem ca nimeni. Tocmai de aceea nu suntem unici; pentru ca toti sunt. Si inceteaza cu jalea, nu trebuie sa ne mai temem atata de chemarea de la inceputul lumii!…

…si de ce nu pricepi ca povestea ta e prea lunga pentru a o mai scrie vreodata? Si nici timp nu mai am, trebuie, chiar trebuie sa ma caut pe sub ferigi. Si sa stii iubite, ca sunt acostata de sunete de peste tot. Si nu ma slabesc si ma obosesc. Toti imi spun povestile lor si le aud vocile agasante si imi striga cuvinte urate si ma fac sa plang…De aceea ma agat mereu cu dintii de urechea ta. As vrea numai sa incetezi sa mai gemi de placere in fata fricii mele…Dintii mei nu s-au nascut pentru a naste gemetele tale…Sunt prea diferiti, nu le vezi esenta?

…si stiu ca ti-am promis candva o ultima noapte. Cand timpul va fi lung si vor fi semne pe cer de care eu nu voi avea cunostinta. Si tu vei veni cu o plaja si o luna in palma si un copil in dar…Doar ca eu am fugit. Era prea amenintator totul. Amenintator ca un leu sau ca un san…

Si pentru ca tot au oripilat mapamondul, hai sa nu le mai promovam si sa le mai dezbatem atata! La urma urmei asta si-au si dorit: sa provoace discutii si reactii! Hai sa le tratam cu sictir si sa aplaudam pe cine trebuie. Uite, un castigator la America’s Got Talent si o finalista la Britain’s Got Talent din 2007: Bianca Ryan si micuta Connie!

Aceasta este Bianca, in prima aparitie in show. Sa observam diferentele dintre ea si alea, mandria tarii noastre!

…o veti iubi! Si va veti dori sa o infiati!

un fel de PS: imi cer scuze fata de cei care inca asteapta posturi “profunde”. Trebuie sa mentionez ca toata “profunzimea” mea este mancata zilele acestea de afurisita de licenta ce pare ca nu se mai termina o data!

LATER EDIT

Nu ma puteam abtine sa nu vi-l prezint pe cel care a concurat cu Connie in finale, Paul Potts. Oameni ca el si ca fetitele de mai sus ne fac sa credem in talent si in povestile acelea extraordinare, cu oameni magnifici ascunsi in trupuri de broaste si Cenusarese uitate in vreun orasel. Mie intotdeauna imi face bine, din cand in cand, sa dau o vizita pe youtube si sa ii urmaresc. Cand ii vezi, cand ii auzi iti face pur si simplu placere ca esti om! Si nu stiu cum se face, dar intotdeauna, pe mine personal, ma fac sa iau viata mai usor si sa imi spun ca sunt norocoasa, ca am zestrea mea proprie, am talantul meu (daca e sa ma exprim crestineste) care trebuie inmultit. Si e bine sa credem in noi si in minuni!

Va rog, doar 5 minute alocati-va pentru a urmari filmuletul de mai jos! Si nu sunt, pe filiera madonna sau justin, 5 minute pt a salva lumea, ci sunt…nici nu stiu cum sa le spun. Cred ca in viata mea nu am fost mai jignita in onoarea mea de roman! Si nici macar nu ma consider un patriot!!! Pur si simplu mi se pare jignitor ca cineva ca cele doua sa aiba tupeul de a tot spune ca sunt din Romania dupa ce au facut tot circul ala de doi bani!!! O sa se creada ca toti romanii sunt lipsiti de bun simt ca ele! Si ma tot repet, nu cred ca am vazut vreodata in toata, dar TOATA existenta mea atata dorinta de a fi “staruri internationale” si nici atata lipsa de talent care sustina si sa alimenteze o asemenea dorinta! Nici nu stiu ce sa mai cred…Daca te vinzi si umbli cu nesimtire prin lume, chiar iti atingi scopurile????!?!??

Dragi catei, eu va rog frumos sa ridicati intotdeauna colacul de la copac cand faceti pipi! Ati da dovada de civilizatie si superioritate fata de specia homo-masculus! Dixit!

PS: fotografie facuta pe langa iesirea Herastrau, aseara.

Back! It is a brand new day today! La mine Santa tocmai a intrat in camera si mi-a adus o zi stralucitoare! El e eroul meu astazi. Tot ce-mi lipsea era entuziasm. Mult entuziasm si chef de lucru, chef de ras, de jucat cu idei! Sunt destul de optimista, mi-am gasit ideile si lipiciul ce lipsea pentru a le uni. Mosul mi-a adus entuziasmul ala cu care deschideam cadouri cand aveam 5 ani!

Azi, cum spuneam Santa, sau Mos Craciun, cum vreti, alaturi de Rudolph mi-au fost eroi salvatori. De cateva saptamani traiesc cu nostalgia craciunului, iar astazi in deprimarea mea m-a lovit teribil. M-am bocit cu servetelele langa mine ascultandu-l Robert Downey Jr cantand:
Oh I wish I had a river I could skate away on
But it don’t snow here
It stays pretty green
I’m going to make a lot of money
Then I’m going to quit this crazy scene
Oh I wish I had a river
I could skate away on…

si apoi am dat peste cel mai dragut cantecel ever, “i saw mommy kissing santa last night” si apoi peste “run,run rudolph”. Si mi-am readus Craciunul in plin iunie. Si m-am umplut de magie si spiridusi verzi si darnici. Si mi-am imaginat cum mergeam infofolita cu nasul inghetat pe Magheru cautand lucruri dragute pentru cei dragi si cum in cap imi canta vonda shepard (da, obsesia mea pt ally e oleaca mai veche!). Si era dragut totul, si acasa beam ceai cald si vin fiert cu scortisoara si mirosea a brad si erau luminite peste tot si copiii erau mai zambitori. Si eu imi puneam Jungle Bells pe repeat si impodobeam cu Andrei pomul si mama facea prajituri bune cu nuca si pe tata il bateam la cap sa descalceasca instalatia cu beculetele magice. Si era totul de scortisoara si parca si o cearta capata o aura de sarbatoare. Si apoi Mos Craciun, si nostalgia lui si dorinta mea de a nu-l pierde, de a nu creste niciodata, de a nu-l capitaliza. Mos Craciun e un simbolul entuziasmului pur, Mos Craciun e fermecat si nu vreau sa-l pierd. De aia am sa-mi fac din el cel mai bun prieten! Oricum, astazi el a fost eroul meu!

De aceea, nu e inoportun sa va urez have a little merry christmas on this hot day!

De astazi ma pustnicesc. No more social life for me! Tocmai mi-am dat seama ca nu exista sens in ceea ce fac si sunt aproape de deprimare. Cred ca sufar de ciclotimie, zbor de la extaz la agonie cu viteza luminii. I need time to rest my mind si sa imi clarific punctual ce si cum voi spune in licenta. Intr-un fel e destul de personala ca si ideologie si poate pe undeva ma afecteaza toata aceasta dezbatere de concepte. Uneori le pierd sensul si in acele momente ma dezintegrez ca fiinta. E greu sa ai printre neuroni idei care se bat cap in cap. Sar scantei si exista intotdeauna pericolul unei explozii.

See you in a better day!

ps: inca mi se pare amuzant masculinismul, so nu e totul pierdut!

Astazi ma distrez cu licenta. Stau mai bine decat acum 2 zile, slava Domnului! Oricum, printre lucrurile amuzante de care m-am izbit a fost citirea unor studii despre masculinism. Yep, ati vazut bine. Mai nou, in 2007 a aparut International Encyclopedia of Men and Masculinities, editat de Michael Flood, Judith Gardiner, Bob Pease ai Keith Pringle.

Mie mi se pare extrem de amuzat deoarece prin primavara impartaseam opinii despre licenta cu doi colegi care au fost contrariati ca eu mi-am ales drept domeniu de studiu feminismul pe principiul “Ce mai aveti de dezbatut cu privire la feminism?”, argumantand amandoi “Da’ ce domnule tot feminism in sus, feminism in jos! Noi de ce nu avem si noi o teorie, nici nu stiu cum sa ii spun…masculinism?”. Bineinteles ca la acest cuvant am ras toti trei (indiferent de sex). Iata ca acuma le-am impartasit cu oleaca de stupoare si muuult amuzament, noutatile cu referire la evolutia atata de puternica a acestui fenomen. In orice caz, ceea ce s-a intamplat cu masculinismul a fost un singur lucru: atat de orbita am fost, si eu si ei de conceptul de feminism si de drepturile femeilor, incat nu ne-a trecut defel prin cap sa ne interesam si despre teoriile despre barbati! Cert e (mie si asta mi se pare amuzat!!) ca masculinismul ca teorie a aparut tot inventat de feministe pentru a putea identifica diferentele de gen! Oricum, am dorit sa va aduc aceasta la cunostinta in caz ca vreodata, voi barbatii, v-ati simti neindreptatiti de faptul ca nu aveti si voi o teorie a voastra. Pentru ca AVETI!

N-am ajuns inca la subiectul Sex and the City (SATC) in licenta, dar ma ocup acuma de Ally McBeal ceea ce e mai dragut pt ca pe o scara de la 1 la 10, ii acord 10 lui Ally si o nota mai mica lu’ SATC, adica imi place de mor Ally si nu prea Carrie! In orice caz, Ally este ca o parte din mine, un mic om slab si crizat, intotdeauna cu o problema morala sau ideologica. Ceea ce e fascinant in definitiv, , atat la Ally cat si la Calista Flockhart este acea confuzie in fata noilor schimbari din societate, intre capitalism, feminism si patriarhat. Acest lucru, consider eu, abia incepe sa framante femeile din Romania, pe principiul ca cei 45 de ani de comunism ne-au pus in paranteza vietile, iar dupa revolutie am cam ingurgitat valori si idei cu polonicul fara a le supune unei trieri. Daca Ally este un om al anilor 97-98-99, eu abia acum traiesc ceea ce ea a experimentat de-a lungul serialului. Poate sunt o inapoiata, si poate ar trebui datorita interesului meu pentru feminism sa ma declar ca apartinand complet acestei teorii, sa ma comport asemeni ei, sa imi modific viata conform principiilor ei, dar nu pot. Chiar nu pot sa ma opresc intre a oscila intre valorile traditional-conservatoare si ceea ce feministele au luptat pentru. Pentru ca oricat de mult sustin eu ca nu gatesc (si NU gatesc!), oricat m-as revolta eu cand sunt rugata sa calc vreo camasa (oricum de maxim 2 ori pe an!) si oricat ma chinui sa reusesc singurica si sa imi gasesc o cale a mea pe care sa ajung prin forte proprii, tot imi doresc sa am un EL caruia sa ii tip ca nu vreau sa gatesc, ca nu vreau sa calc camasi si ca vreau sa ma descurc singura. Intelegei voi? Si pentru asta dau un citat din Ally McBeal, un citat concludent pentru aceasta punere in balanta a dorintei de eliberare si in acelasi timp de a nu-si pierde rolul traditional in societate a femeilor : “Society is made up of more women than men, and if women wanted to change society, they could do it. I plan to change it. I just want to get married first.”

PS

Oricum, in ziua de astazi, feminismul nu mai este ceea ce a fost, in primul rand uita-te ca nu se mai numesc asa cursurile de aceasta natura, ci se numesc “studii de gen”. Si asta nu e o corectitudine politica, este doar o evolutie. Pentru ca daca pana in anii 80 aceste studii se ocupau doar de femei si problemele lor, astazi aceasta teorie acopera o gama larga de alte teorii si se ocupa, daca ma pot exprima asa, de femei in relatie cu diferite aspecte ale vietii lor cotidiene. Accentul nu mai cade pe natura feminina, cade pe interelationarea dintre genuri si valori societale!

Puteti citi postul, este unul foarte inteligent scris! Eu am dorit doar sa clarific aceasta chestiune!

Pentru ca cica is in focul licentei (care e minuscula ca si desfasurare in aceasta zi binecuvantata de Dumnezeu) am sa scriu posturi simple si necomplicate si oleaca glossy si oleaca gossip. So, va aduc sa va distrati un quiz Sex and the City, ca sa descoperiti ce personaj sunteti. Mie mi-a iesit Carrie si dupa 3 min de revolta asidua si “Why me? I’m not obsessed with shoes!!!” m-am calmat. Mi-am dat seama caaaaaa, poate suntem asemanatoare la talentul scriitoricesc, cu toate ca uneori ma consider mai profunda decat ea :D! Oricum, imi doresc ca pe viitor sa am si eu 3 carti de succes si sa reusesc sa si educ prin ceea ce scriu. So faceti click.

Al doilea subiect la ordinea zilei pentru mine este aparitia filmului “Coco avant Chanel” in regia Anne Fontaine cu minunata Audrey Tautou care va avea in prim plan viata celebrului designer (precum observati a trebuit sa folosesc o expresie masculina pt a exprima ceea ce am dorit. Unde e egalitatea aceea despre care barbatii spun ca a fost atinsa?). Coco este (spre deosebie de Carrie Bradshaw) modelul femeii care imi place mie. Ea este cea care a adus in fashion costumul pentru femei si celebra little black dress (care a aparut si a provocat scandal in nr 3 al revistei Playboy. Uite cum Hefner ajunge si in istoria modei celebru!). Si mai mult, tot ei datoram accentul pus pe accesorii in cadrul unei tinute. Ceea ce e fabulos la Coco e faptul ca a reusit singura, intr-o lume care era inchistata in fel de fel de restrictii, sa dezmorteasca si sa trezeasca la viata oamenii prin moda. A dat dovada de curaj si a reusit sa elibereze femeia si ii aduca poate pentru prima oara in istorie incredere in ea, sa o faca sa isi doresca independenta si succesul prin propriile realizari. Coco a facut istorie!